10 lucruri de știut înainte de a deveni părinte

Cuprins:

1. CONCEPEREA UNUI BEBELUŞ E MAI GREA DEC T PARE
2. PRIMELE DOUĂ LUNI CU UN BEBELUŞ SUNT ÎNGROZITOARE
3. VEI DUCE DORUL SOMNULUI NEÎNTRERUPT
4. NU AI NEVOIE DE PREA MULTE LUCRURI ORI HAINE DE BEBELUŞ
5. COPIII VIN LA PACHET CU O MULŢIME DE COSTURI NEAŞTEPTATE
6. ÎN UNELE CAZURI, POŢI LUCRA DE ACASĂ
7. NU-ŢI FACE GRIJI DACĂ NU SE DEZVOLTĂ 100% DUPĂ GRAFICE
8. NICIODATĂ NU AI PREA MULTE FOTOGRAFII ORI FILMĂRI CU COPILUL TĂU
9. IEŞIRILE ÎN ORAŞ NU VOR MAI FI NICIODATĂ CA „ÎNAINTE”
10. TE SCHIMBI PENTRU TOTDEAUNA

Creşterea unui copil e plină de surprize. Nu contează câte grupuri de mămici urmăreşti, câte cărţi de parenting citeşti ori la câte cursuri participi, nimic nu te poate pregăti cu adevărat pentru a fi părinte.

Dacă aş putea să mă întorc în vremea de dinaintea naşterii fetei mele şi aş putea să-mi dau din „înţelepciunea” de acum, iată ce mi-aş spune:

Conceperea unui bebeluş e mai grea decât pare

Unii se înmulţesc precum iepurii, dar pentru alţii nu-i la fel de uşor. Înainte de a rămâne însărcinată, aveam naivitatea de a crede că pot concepe oricând vreau, că ajungea o singură partidă de sex şi gata! – sarcină confirmată.

Dar corpul omenesc nu funcţionează chiar aşa. Deci dacă te gândeşti să ai un copil cândva, într-un interval anume, alocă-ţi timp şi pentru încercări şi nu te demoraliza dacă nu te ţii de calendar.

Primele două luni cu un bebeluş sunt îngrozitoare

Şi acum cred că nu este nimic mai exasperant decât plânsul unui bebeluş şi nimic mai chinuitor decât felul în care (nu) doarme un pui de câteva săptămâni. Dar, dacă supravieţuieşti începuturilor în ale părinţelii şi nu-ţi pierzi minţile în acest timp, devii un super-erou.

Te căleşti în condiţiile dure ale privării de somn, ale duşului o dată la săptămână şi ale incoerenţei în gândire.

Unii mi-au spus că va fi greu. Dar habar nu aveam cât de epuizant va fi să mă trezesc de multe – nenumărate ori! – pe noapte, timp de câteva luni la rând.

Ori cât de greu se linişteşte un bebeluş care plânge neconsolat. Ori să mă obişnuiesc cu un corp cu câteva măsuri mai mare – din fericire, şi tatăl a luat în greutate, solidar.

Şi cât de greu este să nu te recunoşti, să nu te mai ai pe tine luni şi ani la rând.

Totuşi, oricât de rău ar fi, trece! Nu te sfii să ceri ajutorul, mai ales cel specializat, dacă suferi de depresie post-partum. Vin şi momente binecuvântate, de pură bucurie şi împlinire, iar cu timpul, aceste clipe luminate vor fi singurele care îţi vor rămâne în amintire.

Faptul că greul începutului se uită ori se estompează e felul în care ne redobândim curajul de a o lua de la început, cu următorul nostru bebeluş.

Vei duce dorul somnului neîntrerupt

Poţi avea probleme cu somnul chiar şi după ce copilul nu mai e nici bebeluş, nici copilaş mic.

Coşmarurile din miez de noapte, petrecerile în pijama pe care le găzduieşti, copiii care vă cotropesc patul conjugal şi dificultatea de a-i trezi pentru grădiniţă ori şcoală îţi vor afecta în continuare somnul.

Poate că, până la urmă, lucrurile se aşează şi ori te obişnuieşti să funcţionezi fără somnul de care te bucurai „înainte”, fie copiii ajung la adolescenţa somnoroasă, când poţi să tragi de ei din pat, luându-ţi revanşa.

Nu ai nevoie de prea multe lucruri ori haine de bebeluş

Ni se induce senzaţia că un copil are nevoie vitală de o mulţime de accesorii: cărucioare, scaune de maşină, salteluţe de joacă, leagăne, hamace, biberoane… Hai să te scutesc de o mulţime de cheltuieli inutile: e cu adevărat nevoie de mai puţin de jumătate din tot ce produce industria lucrurilor pentru copii!

Mulţi părinţi la primul copil se tem că pruncul lor se va plictisi şi, în consecinţă, cheltuie pentru stimularea intelectuală şi dezvoltarea super-creierului de bebeluş.

Dar adevărul-adevărat este că un bebe are nevoie de somn, papa, somn. Nu-i nevoie de multitudinea de dispozitive de amuzament ori de pleiada de activităţi ghidate nici când încep să meargă copăcel, pentru că totul este nou, interesant şi stimulant pentru un copil.

În plus, copiii au darul special de a-şi pierde interesul pentru jucăriile noi într-un timp mult mai scurt decât ţi-a luat ţie să le găseşti şi să le cumperi.

Iar în privinţa hainelor – îmi doresc să nu fi cumpărat atât de multe şi să fi optat mai des pentru hainele purtate.

Familia şi prietenii au adus o mulţime de costumaşe adorabile – cine poate rezista unei perechi minuscule de pantofiori? Nu contează că bebe nici măcar nu stă în picioare… Şi-apoi, bebeluşii cresc fix ca-n poveşti, de le rămân mici chiar şi hainele cumpărate la începutul sezonului, deci nu apucă să le poarte de suficiente ori ca să le uzeze măcar un pic.

Cu mintea de acum, aş cumpăra doar haine purtate sau la reducere, nu mai multe decât necesarul pentru două săptămâni în care nu folosesc maşina de spălat.

Copiii vin la pachet cu o mulţime de costuri neaşteptate

În primii doi ani, vei avea nevoie de scutece. De multe scutece! Ştii deja asta, la nivel teoretic, dar nu ajungi să înţelegi pe deplin decât atunci când te apuci de cumpărat – sau de spălat, dacă alegi scutecele textile.

Lista de cheltuieli rămâne deschisă şi dincolo de frageda pruncie. Lecţii de muzică, excursii, medicamente şi tratamente medicale – toate ciupesc la buzunar. Cel mai suprinzător este, însă, tariful grădiniţei.

Optând pentru una privată, vei plăti pentru un an de grădi mai mult decât pentru un an universitar! Aşa că e mai bine să te abţii de la banii aruncaţi pe consumabile şi să economiseşti pentru cheltuielile importante.

În unele cazuri, poţi lucra de acasă

Sunt două perioade în viaţa copilului când munca de acasă, în prezenţa lui, par floare la ureche: înainte să înceapă să umble – când se distrează de minune admirându-şi degetele – şi când sunt deja suficient de mari ca să înţeleagă că, deşi eşti în casă, nu eşti disponibilă pentru că munceşti.

Dacă ai un copil independent şi dornic de explorare, poţi lucra eficient de acasă, deşi te vei simţi deseori vinovată pentru că eşti acolo şi nu-i poţi acorda atenţie.

Devine greu să-i spui de câteva ori pe zi „nu acum, sunt ocupată”… Aşa că, dacă intenţionezi să continui cu munca de acasă, e bine să-ţi pregăteşti terenul şi să ai ajutor pentru când copilul creşte suficient de mult pentru a-ţi solicita atenţia completă.

Nu-ţi face griji dacă nu se dezvoltă 100% după grafice

Poate începe să meargă mai târziu decât alţii, poate vorbeşte doar după 3 ani, poate nu e la fel de înalt ca restul colegilor de grupă.

Sfaturile necerute despre vârsta la care ar trebui să renunţe la scutec, la alăptare ori la suptul degetului îţi pot crea insomnii suplimentare. Dar nici unul nu e motiv de îngrijorare – copiii se dezvoltă în ritmul lor unic.

În vremea în care rămâne la mersul în patru labe, poate începe să vorbească mai bine decât copiii-atleţi ori te poate surprinde cu cererea de a folosi wc-ul „ca oamenii mari” la vârsta la care copiii obişnuiţi cu oliţa nici nu visează să facă pasul următor.

Aşa că nu încerca să grăbeşti lucrurile, acceptă ritmul personal, aşteaptă şi va veni timpul potrivit pentru vorbit, alergat sau citit. Şi aşa cresc prea repede, unde e graba?…

Niciodată nu ai prea multe fotografii ori filmări cu copilul tău

În primele zile, săptămâni şi ani, probabil vei face fotografii zi de zi. Pe măsură ce copilul creşte, ne pierdem obişnuinţa asta. Dar nu vei regreta niciodată ca ai „prea multe” fotografii cu copilul tău care creşte de la o zi la alta, care se schimbă aşa rapid din nou-născut în copilaş şi preadolescent. Aşadar, continuă să faci fotografii şi fă-ţi timp pentru a le organiza în albume ori fişiere, pentru că vei uita la câţi ani şi câte luni l-ai surprins în flagrant, umplându-ţi cada de spumă de ras.

Ieşirile în oraş nu vor mai fi niciodată ca „înainte”

De îndată ce devii părintele, timpul capătă o altă însemnătate. Dacă înainte mergeai şi te întorceai de la magazinul din colţ în 5 minute, acum ai nevoie de trei sferturi de oră pentru convins odrasla, îmbrăcat, revenit de la parter pentru sticla de apă, prins caracatiţa în scaunul de maşină şi alte câteva pregătiri necesare.

Iar mersul la vreun local devine o cu totul altă experienţă. Orizonturile ţi se limitează la puţinele restaurante baby-friendly care au scaun pentru bebeluş ori loc de joacă, iar sentimentul de vină pentru chicotele gălăgioase ori pentru creioanele împrăştiate pe jos creşte.

Şi când reuşeşti să ieşi la cină doar cu partenerul, sfârşiţi prin a vorbi despre copilul lăsat acasă.

Te schimbi pentru totdeauna

Părinţeala te schimbă. Probabil că te aştepţi să fie aşa, dar nu ai cum anticipa cât de drastică e transformarea.

Nu devii mamă ori tată peste noapte, dar întregul univers al valorilor, al opiniilor şi al obiceiurilor este atras de forţa gravitaţională a buricului pământului, în minuscula persoană a copilului tău.

Iar schimbările pot să însemne:

• Dobândeşti noi obiceiuri bune – să verifici etichetele de pe alimente, să conduci mai prudent, să cheltui mai chibzuit, să ai mai multă grijă de tine şi să te strădui mai mult să fii un model de comportament.
• Nu vei mai considera „caca” un subiect tabu – ce poveşti lungi, detaliate şi nerepetitive vei putea spune pe tema asta, de îndată ce devii părinte şi până spre vârsta preşcolară, cel puţin
• Relaţia cu partenerul se schimbă – n-ai cum anticipa dacă în rău sau în bine, dar veţi trece amândoi prin schimbări care vă modifică percepţia unui asupra altuia
• E posibil să renunţi la unele opţiuni de recreere şi amuzament – cum ar fi jocurile video ori televizorul
• Vei preţui cu adevărat timpul liber
• S-ar putea să devii mai amuzant şi creativ – vei confecţiona costume pentru serbare, vei desena cu creta pe asfalt şi vei găsi noi modalităţi de a face mazărea mai apetisantă
• Vei trăi o dragoste de o intensitate de neimaginat

Ca o concluzie, nici unul dintre lucrurile îngrozitoare din lista de mai sus nu te vor urmări pentru totdeauna. Vei descoperi multe lucruri noi despre tine ca părinte – şi despre felul în care te călesc şi te fac mai vulnerabil, deopotrivă.

Dar vei avea ocazia de a dărui şi de a primi iubirea specială care există doar între părinte şi copil. Iar asta e ceea ce contează cu adevărat în viaţă!