Cărucior sau sistem de purtare?

Cuprins:

1.PRO ŞI CONTRA CĂRUCIOR
2.PRO ŞI CONTRA SISTEM DE PURTARE

Mijlocul de transport al bebeluşului – căruciorul sau sistemul de purtare ? – este (încă) unul dintre subiectele preferate de dezbatere (uneori, uşor războinică) printre mame.

Fiecare tabără are dreptatea ei! Mai ales când ambele ajung să declare că, de fapt, toţi bebeluşii preferă să fie duşi… în braţe.

Dar totuşi, ce să alegi pentru momentele în care braţele nu sunt o variantă?

pro şi contra cărucior

Căruciorul este prima – şi, uneori, unica – variantă de mijloc de transport al bebeluşului care vine în mintea viitorilor sau a proaspeţilor părinţi.

Pe lângă faptul că are o vechime indiscutabil mai mare în mentalul colectiv, sunt câteva argumente solide care îl recomandă.

Avantajele căruciorului:

• eliberează părintele de greutatea copilului – ceea ce este un factor decisiv mai ales în cazul mamelor care au probleme medicale cu spatele şi cărora purtatul în sistem le-ar înrăutăţi situaţia. În plus, preia şi greutatea cumpărăturilor mărunte, ceea ce e visul oricărui, indiferent de cât de rezistentă îi este coloana vertebrală.
• poate fi manevrat de oricine – mama, tatăl, bunica ori copilul mai mare pot oricând “să treacă la volan”, fără a fi nevoie de adaptarea dimensională a vehiculului purtător de bebeluş şi fără a solicita abilităţi cognitive şi motrice deosebite.
• poate fi folosit de la 0 la +24 de luni – cum majoritatea cărucioarelor vin cu cel puţin 1 accesoriu – landou, scoică, parte sport – plimbările pot începe din prima zi în afara maternităţii, în condiţii adaptate vârstei şi mobilităţii bebeluşului sau a copilului deja umblător (Vezi cum se pot curata landoul si scoica)
• este perfect pentru sesiunile de cumpărături – pentru că păstrează libere mâinile părintelui şi, spre deosebire de un sistem de purtare, îi permite adultului să se aplece fără griji pentru a lua mărfuri de pe rafturile joase

Dezavantajele căruciorului:

• ţine mâinile părintelui ocupate în timpul deplasării – ceea ce dovedeşte incomod când copilul cere musai în braţe, când cumpărăturile nu încap în plasa căruciorului, când e nevoie de intrat şi ieşit pe uşi de scări de bloc ori magazine, când e de urcat căruciorul în mijloacele de transport în comun.
• este incomod plimbărilor prin oraş – maşinile parcate pe trotuare, trotuarele înguste ori inexistente, lipsa trecerilor la nivel dintre carosabil şi trotuar pot solicita intens muşchii, răbdarea şi disponibilitatea de timp a celor care optează pentru cărucior
• este dificil de depozitat – chiar dacă toate cărucioarele care se respectă se pliază uşor şi încap decent în portbagajul maşinii, sunt suficient de grele pentru a nu merita efortul de a fi cărate pe scări, până la etajul 3, de câteva ori pe zi. Cu atât mai mult cu cât plasa de cumpărături este un spaţiu suficient de tentant pentru a fi umplut cu lucruri care, şi ele, trebuie adunate şi cărate separat atunci când plimbarea ia sfârşit.
• izolează bebeluşul – bebeluşul este lipsit de contactul fizic cu mama sau persoana dragă, este uneori suprasolicitat de ceea ce vede atunci când este orientat spre înainte, iar copilul mic îşi petrece cea mai mare parte din timpul plimbărilor şi al staţionărilor la nivelul genunchilor adulţilor, fără a asista la spectacolul social al interacţiunii dintre părinte şi ceilalţi oameni.

pro şi contra sistem de purtare

Până nu demult privite ca semn de sărăcie şi lipsă de educaţie, în ultimii câţiva ani sistemele de purtare au ajuns să funcţioneze şi ca statement al valorilor din familiile moderne.

Dar reabilitarea sistemelor de purtare este justificată de multitudinea de beneficii pe care le oferă.

Avantajele sistemelor de purtare ergonomice:

• eliberează mâinile părintelui – ceea ce se dovedeşte foarte util la plimbare ori cumpărături. Dar libertatea nu se opreşte în afara casei: cu bebele în sistemul de purtare, mama, bunicul ori bona pot să facă prin casă toate acele munci care ar fi fost dificile cu copilul în braţe şi absolut imposibile cu el în cărucior.
• menţine contactul fizic dintre bebe şi mamă – contact care este extrem de important atât în primele săptămâni şi luni de viaţă, când bebe are nevoie de mirosul, atingerea şi căldura mamei pentru a se simţi în siguranţă, cât şi atunci când copilaşul învaţă despre ce înseamnă să fii om printre oameni, urmărind limbajul verbal şi non-verbal al adultului care îl poartă.
• oferă mobilitate în oraş şi în natură – ca pieton purtător de bebeluş, trotuarele înguste devin mai uşor navigabile, incursiile obligatorii pe carosabil sunt mai sprinţare, lipsa rampelor de acces nu este o problemă şi tranziţiile dintre aer liber şi diverse incinte se fac fără întreruperile de pliere şi depozitare a căruciorului. Sistemul de purtare este unica opţiune în cazul drumeţiilor ori a participării la întruniri ori concerte în aer liber.
• oferă control părinţilor cu doi copii – mai ales în cazul celor cu copii de vârste relativ apropiate, în care primul este deja mobil, în plină testare a limitelor sale fizice, dar şi a limitelor psihice ale părintelui. Cu bebe ancorat de piept, adultul poate supraveghea şi reacţiona mai rapid şi liber atunci când năzbâtiile celui dintâi copil o impun.

Dezavantajele sistemelor de purtare:

• nu toate sistemele de purtare sunt ergonomice – sunt de evitat sistemele în care copilul este purtat cu faţa spre lume şi care au puntea (susţinerea din partea inghinală) prea îngustă. Pentru a fi ergonomic pentru bebeluş, sistemul trebuie să permită purtarea doar cu faţa spre corpul părintelui – indiferent dacă sistemul e purtat pe pieptul, şoldul ori spatele acestuia. De asemenea, trebuie să respecte curbura naturală şi specifică a coloanei vertebrale a bebeluşului şi a copilului mic, susţinând forma de C a acesteia. Materialul pe care copilul stă aşezat trebuie să susţină nu doar fundul acestuia, ci şi coapsele lui, până în dreptul genunchilor, astfel încât copilul să stea “în poziţia broscuţei” (sau cu picioarele în M).
• greutatea copilului oboseşte purtătorul şi îi suprasolicită coloana vertebrală – situaţie care poate fi ameliorată prin pauze în timpul plimbărilor şi prin purtarea bebeluşului şi de către o altă persoană
• montarea unor sisteme de purtare presupune dexteritate şi exerciţiu – dacă un sistem cu bretele buretate şi catarame ori velcro este uşor de pus şi purtat, cele formate din eşarfe de material textil – sling, wrap – necesită răbdare în deprinderea modului de aranjare pe corp şi a poziţionării corecte a copilului
• pe timp de vară, supraîncălzesc bebeluşul şi purtătorul – oricât de subţire ar fi materialul din care sunt confecţionate sau cât de sumar s-ar îmbrăca mama şi micuţul, contactul fizic strâns şi, în cazul mamei, efortul purtării duc la încălzirea amândurora

Indiferent pentru ce variantă optaţi la început, acordaţi-vă dreptul de a vă dori să încercaţi apoi şi cealaltă opţiune.

Şi dacă bugetul nu vă permite extinderea “parcului auto” pentru copil, ţineţi minte că ţinutul în braţe e întotdeauna gratuit şi nepreţuit!