Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru emoția care m-a inundat când mi-a arătat Alina punctulețul magic pe fotografia neagră.
“Uite-l!”.
Râdeam amândoi cu un râs pe care niciunul nu-l recunoștea, râdeam a împlinire, a expansiune, a visare.
Și, pe măsură ce visul se apropia din ce în ce mai mult de realitate, am început și noi să ne punem problema cum să facem să fim părinții perfecți pentru David.
cum ne-am pregătit pentru a fi “părinţii perfecţi”
Cursuri şi conferințe de parenting?
Sigur că da.
Cărți?
Da, bineînțeles.
Bloguri de parenting?
Cu duiumul!
Și, ușor ușor, s-a instalat în mine un sentiment straniu. Un sentiment că va fi greu.
Că s-a cam terminat cu “eu”.
Că e despre el de-acum încolo, pentru că uite câte și mai câte trebuie să fac eu ca David să crească bine. Să crească cum trebuie.
Vede tot, aude tot, simte tot, înțelege tot, foarte repede. “Iubirea necondiționată”, “Părinte conștient”, “El decide”, “Montessori”, “Cum îl înveți să coopereze?” și o grămadă de alte cum să-uri.
Toate aveau sens.
Cu toate puteam fi de-acord, într-o măsură sau alta. Dar cu tot arsenalul ăsta de metode de parenting, lipsea răspunsul la o întrebare cheie: Eu ce fel de tată vreau să fiu?
Pentru că, în toată vălmășeala de chestii de parenting, doar eu decid ce fel de tată voi fi pentru David.
de ce evolutionary parenting?
Eu am avut norocul să am părinți self-actualised (nu mă mai chinuiesc să traduc, că nu găsesc nimic potrivit), adică oameni care știu cine sunt, ce țel au în viața asta și au luat decizia să-l urmeze.
De meserie sunt consultant și coach în dezvoltare personală și de leadership.
Astea doua aspecte puse împreună m-au făcut să-mi dau seama repede că, dacă eu vreau ca David să ajungă un om independent, cu valori sănătoase și cu sens în viață, eu și Alina avem nevoie să fim oameni independenți, cu valori și cu sens.
Dacă eu vreau ca David să aibă iubire în viața lui, are nevoie să simtă și să vadă asta în casă, cu mine și cu Alina, împreună, nu doar separat. Și-așa mai departe.
Nu voi putea să-mi îndrum copilul pe o cale pe care eu însumi nu am fost. Pot doar să i-o arăt, să-i povestesc din auzite… nu voi putea să-i fiu, cu-adevărat, alături.
De aici și concluzia mea, ca tată: înainte de orice rol pe care-l am în viața mea (soț, tată, fiu, frate, prieten, lider, coleg etc), sunt om. Și ce fel de om sunt eu, va determina direct ce fel de orice altceva vreau să fiu.
În cazul de față, nu voi putea fi un tată bun, dacă eu nu sunt un om bun, indiferent ce înțeleg eu prin “bun”.
DESPRE CE E EVOLUTIONARY PARENTING?
Evolutionary Parenting e despre tine.
Despre noi.
Noi, ca oameni, înainte de părinți.
E despre ce ne împlinește, ce ne îngozește, ce ne bucură, ce ne întristează în viețile noastre și cum ajungem să ne acceptăm pe noi înșine, fără să ne judecăm, fără să ne “biciuim”, fără vină și fără regrete.
Despre cum să devenim ce simțim adânc în noi că vrem să devenim.
E despre DE CE, înainte de CE sau CUM.
Abia atunci, cred eu cu putere, că putem elibera iubirea de care au nevoie copiii ai căror părinți suntem.