Probleme în alăptare – Care sunt cele mai frecvente?

Cuprins:

1.SUBESTIMAREA CALITĂȚII COLOSTRULUI ȘI CRAMPONAREA DE CANTITĂȚI MARI
2.SEPARAREA MAMEI DE COPIL DUPĂ NAȘTERE
3.LACTAȚIE SCĂZUTĂ DATORITĂ OBOSELII ȘI DESHIDRATARII DIN TIMPUL TRAVALIULUI
4.MAMELOANE PLATE SAU OMBILICATE
5.RAGADELE PROVOCATE DE ATAȘAREA INCORECTĂ
6.FREN RESTRICTIV LA BEBELUS
7.ICTERUL BEBELUȘULUI
8.REFLEXUL DE EJECTIE PREA PUTERNIC SAU PREA LENT
9.CANALE ÎNFUNDATE

Când îți pui copilul la sân, îl conectezi la viață.

Alăptându-l, îi oferi hrană vie, perfect echilibrată cu nevoile lui și în continuă adaptare la schimbările prin care trece pe măsură ce crește.

Laptele matern înseamnă nutriție 100% personalizată, hidratare optimă, sprijin inegalabil în formarea sistemului imunitar și dragoste.

Iar dragostea curge în ambele direcții! În îmbrățișarea atât de specială a alăptării, tu și puiul tău sunteți copleșiți de nivelurile crescute ale „hormonului dragostei”

.

Uneori, însă, startul în alăptare poate fi dificil și descurajant.

Deși este un gest atât de firesc și natural, multe mame întâmpină probleme care le sabotează lactația și le determină să treacă la alimentarea cu lapte praf.

Iată care sunt cele mai frecvente probleme ce apar la începutul alăptării:

• Subestimarea calității colostrului și cramponarea de cantități mari

Sănii se pregătesc pentru alăptare încă din săptămână 12 – 14 de sarcină, de multe ori colostrul fiind vizibil sub forma unei secreții apoase, ce apare spontan în cantități mici sau atunci când sunt stimulate sfârcurile.

Colostrul apare în cantități corelate cu dimensiunea stomacului nou-născutului și este prezent în primele 3 zile de la naștere.

Datorită aspectului său diferit – semitransparent și gălbui – multe mame și cadre medicale îi subestimează importanța vitală pentru sănătatea bebelușului și consideră că nu s-a instalat lactația.

Colostrul este bogat în proteine, are un conținut scăzut de glucoza, este plin de vitamine și de anticorpi care vor forma flora intestinală a copilului, fiind recunoscut ca un „vaccin natural” deosebit de eficient.

• Separarea mamei de copil dupa naștere

Deși corpul este pregătit pentru alăptare încă din timpul sarcinii, cele mai relevante semnale pentru instalarea lactației sunt date de modificările hormonale suferite în timpul travaliului, precum și de contactul piele pe piele dintre mamă și bebeluș imediat după naștere.

Plasarea mamei în secția de terapie intensivă și mobilitatea limitată asociată cu intervenția chirurgicală din cezariană scad mult numărul și durata întâlnirilor pentru conectare și alăptare.

Indiferent daca naști vaginal sau  prin cezariană, este foarte important să obții sprijinul echipei medicale în realizarea contactului piele pe piele în prima oră după naștere, precum și pe întreagă perioadă a spitalizării, pentru a stimula declanșarea și reglarea lactației.

• Lactație scăzută datorită oboselii și deshidratării din timpul travaliului

Se întâmplă uneori ca travaliul să fie lung și deosebit de dureros, expulzia să fie dificila și să fie urmată de mici intervenții chirurgicale (coaserea epiziotomiei) ori chiar de complicații.

Hormonii de stres, hrănirea insuficientă și deshidratarea reprezintă o combinație de factori care pot influența cantitatea secreției lactate, cu precădere în primele 3 zile de la naștere.

Dacă se adaugă și neîncrederea mamei în calitățile colostrului – care arată diferit de laptele matur – starea psiho-emoțională precară influențează și ea negativ cantitatea de lapte matern.

• Mameloane plate sau ombilicate

Deși această conformație a sânului înseamnă că mama trebuie să-și ajute mai mult bebelușul în primele săptămâni, ele nu sunt o contraindicație pentru alăptare.

Este foarte important de reținut că bebelușul trebuie să fie atașat asimetric, cu mamelonul la bolta palatină moale.

Reușita alăptării chiar și în aceste condiții depinde de obișnuirea copilului cu suptul, cât mai devreme după naștere, precum și de câteva tehnici prin care mama poate stimula atașarea la sân și formarea mamelonului: mulgerea manuală pentru detensionarea sânului, atașarea tip sandwich sau folosirea unor accesorii menite a ajuta ieșirea în afară a mamelonului.

• Ragadele provocate de atașarea incorectă

Deși e firesc să existe o sensibilitate accentuată a sânilor în primele zile sau săptămâni după naștere, alăptarea efectuată corect nu este dureroasă.

Pentru ca bebelușul să prindă corect sânul și să poate suge eficient și nedureros pentru mamă, aceasta trebuie să poziționeze mamelonul în dreptul nasului nou-născutului, pentru a-l încuraja să deschidă gura suficient pentru a prinde cât mai mult din areola mamară.

Semnul că atașarea este corectă este așa numita „gură de pește”: ambele buze ale copilului sunt răsfrânte peste sân.

• Fren restrictiv la bebeluș

Poate fi fren labial (membrana ce unește buza superioară de maxilar) sau fren lingual (membrana ce unește limba de planșeul bucal).

Ambele tipuri de fren îi cauzează mamei durere la alăptare – de la modificarea formei sfârcului imediat după supt (aplatizat), la albirea sfârcului din cauza retragerii fluxului sangvin datorită compresiei, până la crăpare, învinețire și sângerarea sfârcului.

Bebelușul suferă și el din cauza frenului restrictiv care îl împiedică să-și folosească gura eficient în timpul suptului: ia greu în greutate, înghite rar, pierde lapte pe la colțurile gurii, se îneacă des și este agitat la sân.

Frenul restrictiv poate fi diagnosticat de consilierul în alăptare ori de cadrele medicale care au studiat acest subiect – neonatologul, medicul pediatru, medicul de familie – și poate fi corectat la nevoie printr-o frenectomie.

• Icterul bebelușului

Este cea mai frecventă cauză a „lenei” de a suge și apare la majoritatea bebelușilor.

Icterul fiziologic se datorează imaturității ficatului și se manifestă prin procesarea înceată a bilirubinei, ceea ce duce la somnolență accentuată.

În consecință, bebelușul adoarme între fluxurile de lapte și are nevoie de ajutorul mamei pentru a se trezi și a continua stimularea sânului, pentru a întreține și regla lactația.

• Reflexul de ejecție prea puternic sau prea lent

Laptele este produs continuu în sân și este evacuat în timpul suptului prin contracții ale celulelor mioepiteliale, care îl conduc prin canalele galactofore și prin mamelon.

Atunci când fluxul de lapte este prea puternic, bebelușul se agită la sân, se îneacă, întrerupe atașarea și plânge.

În cazul fluxului scăzut, copilul adoarme mult și des la sân și plânge.

În ambele cazuri, bebelușul are dificultăți în atingerea sațietății.

Până la reglarea naturală a lactației, care are loc de obicei în jurul vârstei de 3 luni a copilului, mama poate detensiona sânul prin muls, înainte de atașarea bebelușului, în cazul fluxului prea puternic, ori poate stimula ejecția prin compresii ale sânului.

• Canale înfundate

Canalele galactofore sunt formate și perfect funcționale chiar înaintea primei alăptări, în cazul majorității femeilor.

Ele nu au nevoie de ajutor pentru a se desfunda, ca metoda de pregătire pentru alăptare.

În schimb, canalele se pot înfundă ulterior din mai multe cauze: lactație excesiva, încă necorelata cu nevoile bebelușului; compresia canalelor din cauza dormitului pe sân ori a sutienului nepotrivit (în general se recomandă evitarea sutienelor cu sârmă); alăptarea la program, care determină acumularea de lapte în sân; o pauză prea mare între reprizele de supt, chiar și în cazul alăptării la cerere.

De cele mai multe ori, bebelușul poate suge cu suficient de multă putere pentru a desfunda canalele.

Daca situația este mai gravă, se poate solicita ajutorul consilierului în alăptare pentru efectuarea de masaje eficiente în fluidizarea laptelui și eliberarea canalelor galactofore.

De cele mai multe ori, bebelușul tău cooperează instinctiv în depășirea obstacolelor de la începutul alăptării, stimulând lactația prin tot ce-i stă în putere – plânsul declanșator de oxitocină, care îi spune creierului tău să pornească producția de lapte, atingerea piele pe piele cu tine, atașarea corectă și golirea sânului mai eficient decât orice pompă de muls și dorință înnăscută de a suge.

Pentru ca alăptarea să decurgă lin, tu te poți pregăti încă dinainte de naștere urmând un curs de Pregătire pentru alăptare și apelând la expertiza unui consilier în alăptare în situațiile pe care nu le poți depăși numai cu ajutorul puiului tău.

Alăptarea schimbă vieți și schimbă perspective. Fă tot ce-ți sta în putere pentru că tu și copilul tău să vă hrăniți trupurile, mințile și sufletele și ține-l la sân atâta timp cât simțiți amândoi nevoia să rămâneți în aceasta îmbrățișare atât de speciala!