Imaginează-ţi că poţi să printezi jucării acasă. Sau că băiatul tău povesteşte direct cu un personaj tv favorit.
Acestea sunt doar câteva dintre schimbările incitante care vor intra în viitor în familia voastră.
Fiica mea de 9 ani şi bunica ei de 65 de ani stăteau pe podea, înconjurate de o mulţime de animale de pluş – aproape toate pisici. Între ele – un iPad.
Din bucătărie, o auzeam pe fetiţă explicându-i bunicii cum să mişte prăjitura virtuală pe ecranul iPad-ului, pentru a o pune în farfuria la fel de virtuală.
„Fii atentă, asta e partea mea preferată!” exclamă fetiţa, în vreme ce răsturna ceainicul şi vărsa ceaiul virtual dintr-o simplă atingere a dispozitivului.
„De ce ai făcut asta?” a întrebat-o bunica. „Nu eu, buni, pisica asta năzdrăvană a le-a vărsat”, a chicotit fetiţa.
Se pare că pisicilor de pluş le plac prăjiturile virtuale, dar nu se dau în vânt după ceai.
În ultimii 10 ani, au apărut jocuri cu totul noi, unele în care până şi demodatul ceai a fost atins de tehnologie.
Ca mamă, dar şi ca minte care lucrează în această industrie – sunt un designer care a creat jocuri şi aplicaţii pentru multe companii din Fortune 500 – sunt mereu în căutarea următoarei idei grozave în materie de joacă.
Deşi timpurile se schimbă rapid, ceva rămâne constant: viitorul este al jocurilor flexibile. Iar copiii care sunt susţinuţi în joaca lor, ale căror abilităţi naturale sunt amplificate, care văd potenţialul şi explorează posibilităţile sunt cei care vor privi cu încredere lumea din faţa lor.
La ce altceva ne putem aştepta din partea viitorului? Am intervievat câţiva vizionari în ale jocului şi iată predicţiile lor:
Oportunităţile de joacă vor fi omniprezente
Astăzi, părinţii îşi duc copiii la locurile de joacă pentru a-i distra. Dar imaginează-ţi o lume în care mini-locuri de joacă sunt peste tot, chiar şi pe drumul spre magazin.
Asta poate deveni realitate într-un viitor nu chiar atât de îndepărtat! „Toţi copiii au acces la trotuare ori staţii de autobuz, dar ele nu incită la joacă – încă”, este concluzia unui studiu sponsorizat de o companie producătoare de jucării şi de un ONG care sprijină comunităţile în crearea de locuri de joacă.
„Copiii văd fiecare spaţiu ca pe un spaţiu de joacă”, arată studiul, care propune instalarea pe trotuare a automatelor pentru cretă, de exemplu.
Unele comunităţi creează deja mai multe ocazii de joacă accesibilă copiilor. Într-un oraş din SUA în care două treimi dintre copii sunt supraponderali sau chiar obezi au fost recent instalate mini-parcuri de-a lungul traseelor locale.
Scopul lor este acela de a încuraja familiile – nu doar ciclişti ori alergătorii – să facă scurte drumeţii pe traseul lung de 50 de mile.
Când copiii ajung pe potecă au parte de un tip diferit de joacă, unul care combină creativitatea şi perseverenţa cu rezistenţa fizică.
Mini-parcurile cu tematică natural şi obiectivul programului este o ocazie pentru profesorii care îşi pot antrena elevii în experienţe de învăţare în aer liber.
Se visează şi la un viitor în care locurile de joacă din comunitate să aibă un accent social mai pronunţat şi să devină integreze mai multe generaţii – de exemplu, prin înlocuirea clasicului leagăn pentru un copil cu unul care să poată susţine mai mulţi copii sau chiar şi pe părinţii lor.
Copiii îşi vor crea singuri jucăriile acasă
În loc să le fie cumpărate jucării din magazine, copiii vor prefera să şi le creeze singuri.
Poate părea o fabulaţie, dar teoretic chiar şi azi copiii îşi pot construi jucăriile cu ajutorul unei imprimante 3D, dacă echipamentul n-ar fi încă mult prea scump pentru bugetul unei familii obişnuite.
Dar, la fel ca îbn cazul computerelor ori al televizoarelor cu ecran plat, şi preţul acestor imprimante va scădea, făcându-le mai accesibile.
Peste câţiva ani, fetiţa ta îşi va putea construi căsuţa păpuşilor, alături de prietena ei, cu ajutorul acestei imprimante.
McDonalds Londra are în vedere posibilitatea de a instala asemenea echipamente în locaţiile sale – şi ce grozav va fi ca, în loc să-i spui puştiului că jucăria pe care o vâna în Happy Meal s-a terminat, imprimanta să-i creeze una pe loc!
Părinţii vor influenţa mai mult piaţa jucăriilor
În vreme ce copiii se vor bucura ce libertatea de a-şi crea de acasă propriile jucării, şi părinţii vor avea o putere de decizie mai mare.
Mai exact, aceea de a transpune în realitate o idee grozavă de jucărie.
Probabil că ai auzit deja de platformele de crowdfunding prin care unele persoane îşi finanţează proiectele.
Aceste platforme sunt de ajutorul start-up-urilor care au idei mari şi bugete mici ori inexistente.
Prin donaţiile publice, ideile inovative de jocuri şi jucării, care n-ar fi avut altă şansă de a fi realizate, vor revoluţiona magazinele de jucării şi locurile de joacă pentru copii.
Jucăriile se vor adapta şi vor răspunde la interesele şi abilităţile personale ale copiilor
Deşi obiectele pe care le folosesc în joaca lor s-au schimbat rapid în ultimul deceniu, copiii au rămas aceleaşi fiinţe curioase dintotdeauna.
Tiparele de joc nu s-au schimbat, doar contextul şi oportunităţile sunt diferite. Acum, unele site-uri specializate permit părinţilor filtrarea opţiunilor pe baza unor criterii specifice şi arată între rezultate mai multe opţiuni.
Căutând jocuri cu durata de 30 de minute, în aer liber, pentru copii de 3 – 6 ani, cu accent pe mişcare, pot fi propuse mai multe variante, cum ar fi confecţionarea unui zmeu, a unui avion de hârtie ori a unei porţii de slime.
Tendinţa tot mai accentuată de joacă personalizată vine în ajutorul copiilor, susţinându-i în abilităţile înnăscute şi îmbunătăţindu-le pe cele mai puţin antrenate.
Pe baza unei liste de 44 de abilităţi cognitive umane, un site creează profilul individual al fiecărui copil şi, sub supravegherea părinţilor, copiii pot juca jocuri care le exersează punctele forte şi punctele slabe.
Utilizând profilul cognitiv, lumea digitală se adaptează la cerinţele specifice.
Tehnologia se va adapta la noi, nu invers. Pe măsură ce jucăriile cu componentă electronică devin tot mi „deştepte”, vor putea adapta conţinulul lor la vârsta şi setul de abilităţi ale copilului.
În viitor, Angry Birds şi-ar putea schimba culorile pentru a se adapta la deficienţele de vedere sau pentru a se adapta la reflexe mai lente – pentru a le putea îmbunătăţi.
Părinţii vor evalua jucăriile pe baza unui „tabel de nutrienţi”
Cum ar fi ca, la fel ca în cazul alimentelor, şi jucăriile ar avea inscripţionate pe ambalaj toate informaţiile esenţiale pentru a putea evalua felul în care ele pot îmbunătăţi limbajul copilului ori să-i exerseze motricitatea fină? Asemenea etichete ar putea apărea în doar câţiva ani.
Pentru că acum informaţiile de pe ambalaje nu sunt standardizate, se întâmplă deseori ca marketingul să promită ceea ce nu poate să livreze.
Deşi bine intenţionate, mesajele care pretind că lucrează pe anumite abilităţi sunt nefundamentate şi produc confuzie printre părinţi.
De aceea, se doreşte introducerea unei grile de evaluare uniforme, care să permită cumpărătorilor evaluarea corectă a jucăriilor din punct de vedere al interacţiunii cu abilităţile copiilor.
Această grilă ar standardiza capacitatea de a influenţa abilităţile copiilor, de la motricitatea fină la cea grosiera, de la cognitiv la creativ. Grila este actualmente în testări, urmând a fi aplicată apoi pe sute de jucării.
Copilul va interacţiona cu personajul favorit
Într-o zi, l-am văzut pe băieţelul de 4 ani al prietenei mele stând într-un cort portocaliu, lângă un computer. Se uita la o femeie care îi zâmbea de pe ecran. „Cine e?” am întrebat-o pe prietena mea. „Oh, e mama mea. Charlie o ia cu el în cort, ca să se joace, de câteva ori pe zi, prin Skype.
I-am explicat diferenţa dintre bunica adevărată şi cea pe care o vede pe ecran, dar nu pare să sesizeze diferenţa. Pentru el, e tot bunica”.
Această perspectivă care îi face pe copii să perceapă tehnologia diferit de adulţi a condus la crearea ToyTalk, în care copiii sunt gazda emisiunii şi personajul Winston îi antrenează în discuţie.
Aplicaţia a durat 3 ani de cercetare şi o armată de animatori care să redea cât mai realist diversitatea limbajului natural, dar copiii îl iubesc pe Winston pentru că face conversaţii.
Efectul asupra celor mici poate fi destul de profund. Odată ce poartă un dialog cu acest personaj, copiii se întreabă de ce n-o pot face şi cu alte personaje, care ajung să le pară stricate.
„Timpul în faţa ecranelor” va deveni o amintire din trecut
Fiecare jucărie ori unealtă ajunsă în mâinile unui copil îi conferă acestuia putere. Cu cât este mai flexibilă, cu atât copiii se transformă mai mult în creatorii propriilor experienţe.
Am văzut-o pe fiica mea: după ce i-am cumpărat un pistol cu lipici, a petrecut 3 zile întregi construind un orăşel din pompoane şi beţe de îngheţată.
Banalul pistol cu lipici a deschis un întreg univers de posibilităţi derivat direct din imaginaţia ei. Alte instrumente din arsenalul ei includ camera digitală, maşina de cusut, foarfecele, un iPad, un microscop şi un computer.
Copiii digitali din ziua de azi – care cresc cu tehnologia la îndemână – vor putea face mai puţine distincţii între jucăriile fizice şi cele digitale şi, probabil, le vor percepe la fel, ca fiind jucării.
În viitor, vom vedea tehnologia şi jucăriile la fel cum vedem copiii – nişte instrumente pentru creativitate şi joacă. Un copil îşi poate construi din Lego un teatru în miniatură – cu spectatori în scaunele lor şi cu scena în faţă.
Apoi, poate scoate tableta şi să urmărească un filmuleţ alături de prietenii lui de jucărie.
Versatilitatea înlesnită azi de tehnologie este uimitoare şi limitarea la o singură utilizare este o abordare obtuză.
Cândva în viitor, vom privi în urmă la concepţia noastră despre „screen time” şi vom râde.
Contează ceea ce se întâmplă în timpul jocului, nu unde are el loc.
Este o diferenţă între a coordona sau a fi captiv printre spectatori. Când vine vorba de creativitate, n-ar trebui să ne gândim deloc la „screen time”.
Pe măsură de designerii continuă să exploreze posibilităţile, copiii pot folosi tehnologia pentru a-şi întreţine relaţia cu natura.
Imaginează-ţi ziua în care copilul tău aruncă un pumn de pământ pe ecranul tabletei şi aceasta îi poate reda compoziţia chimică a solului.
Sau ziua în care îşi foloseşte dispozitivul pentru a vedea aşa cum văd albinele – floarea galbneă aflată în realitate în faţa ei se va schimba, pe ecran, într-una albă cu un punct roşu, mimând lumina ultravioletă şi dezvăluindu-i felul în care albinele găsesc polenul.
Cu asemenea posibilităţi la îndemâna copiilor noştri, joaca are un viitor cu adevărat luminos.
Articol tradus si adaptat dupa Parents.com