Evolutionary Parenting: Ego-ul tău modelează ego-ul copilului tău

Cuprins:

1.STADIILE DE FORMARE A EGO-ULUI STAU LA BAZA EVOLUTIONARY PARENTING
2.CE FACEM CU EGO-UL PROPRIU? DAR CU AL COPILULUI? SOLUŢIILE EVOLUTIONARY PARENTING

Povestind tura trecută despre Evolutionary Parenting, am deschis conversația găsirii sensului nostru, a împlinirii noastre, pentru a putea facilita împlinirea și traiul cu sens al copiilor noștri.

Credința mea din spate fiind că nu putem fi alături de copiii noștri pe un drum pe care noi nu l-am bătut.

Sensul este DE CE-ul vieții noastre, iar împlinirea e starea pe care o avem atunci când chiar ne trăim sensul, fără temeri sau regrete.

Un trai cu sens și experiența împlinirii ne oferă acea putere de înțelegere profundă, de înțelepciune, dacă vrei, care ne ajută să le recunoaștem, în stadii incipiente, în copiii noștri.

Cu toate astea, mulți dintre noi, deși simțim adânc înăuntru un soi de tragere către ceva anume, reușim să o înăbușim bine, cu tot felul de scuze de tipul “Nu e momentul acum”, “E prea târziu”, “La vârsta mea…”, “Am 3 copii… cum naiba să mă mai gândesc eu la asta?”, “Ce-o să zică ai mei? Or să mă creadă nebună/nebun”.

Și asta mă duce către o concluzie intermediară: avem nevoie să fim pregătiți să ne trăim sensul, odată găsit. Permite-mi să explic un pic:

stadiile de formare a ego-ului STAU LA BAZA EVOLUTIONARY PARENTING

Trăim cu toţii un fel de evolutionary parenting pentru că suntem cu toții într-o călătorie a evoluției întreaga noastră viață.

Această evoluție are loc în 7 etape și fiecare stadiu aduce anumite nevoi pe care le avem.

Dacă reușim să ne satisfacem nevoile stadiului curent, evoluăm către următorul stadiu având coeziune internă (ne-am satisfăcut nevoile stadiului precedent).

Dacă, din diverse motive, nevoile stadiului curent nu ne sunt satisfăcute, trecem la următorul stadiu cu dezechilibru intern.

Sau, mai bine spus, cu frici. Primele trei stadii sunt despre satisfacerea nevoilor noastre de bază: supraviețuire, apartenență și diferențiere. 

• În primii 2 ani din viață, nevoia noastră e de supraviețuire. Ne vom stabili coeziunea internă dacă avem hrană (nu răbdăm de foame/sete), acoperiș deasupra capului, căldură când ne e frig, răcoare când ne e cald. De asemenea, nevoia de supraviețuire include și siguranța psihologică. Părinții noștri ne vorbesc cu voce caldă, iubitoare, simțim conexiune corporală (suntem ținuți în brațe), nu suntem lăsați să plângem sau să suferim, nu se țipă la noi. Dacă acest cadru e real, avem coeziunea internă a stadiului de supraviețuire, ceea ce se traduce în credința că “Avem suficient de multe lucruri în viața noastră”. Dacă, din contră, acest cadru nu e real și trăim opusul, ne vom dezvolta teama că “Nu avem suficient de multe”. Un exemplu de dezechilibru intern al primului stadiu îl recunoașteți în oamenii care, oricât de multe ar avea (bani, case, mașini etc.), parcă niciodată nu e suficient.
• Până pe la 7-8 ani, parcurgem al doilea stadiu de evoluție, cel al apartenenței. Aici ne stabilim coeziunea internă dacă simțim că suntem iubiți de părinți, de rude și, în general, de cei care au grijă de noi. In stadiul acesta învățăm cum să ne purtăm și ce putem face să fim parte din familia/comunitatea/cultura noastră și dacă felul nostru de a fi e întâmpinat cu iubire totală (și când ne comportăm conform “regulilor” și când le încălcăm), ne dezvoltăm credința că “Suntem plăcuți/iubiți suficient de mult”. Dacă, pe cealaltă parte, primim iubire și acceptare doar când ne comportăm cum trebuie și suntem pedepsiți constant și lăsați singuri atunci când nu ne comportăm cum trebuie, creștem cu frica că “Nu suntem plăcuți/iubiți suficient”. Recunoaștem această deficiență a celui de-al doilea stadiu în oamenii care constant caută aprecierea celor din jur, care țin neapărat să fie în centrul atenției, pentru a primi recunoaștere.
• Al treilea stadiu al evoluției noastre, următorii 10-12 ani, și ultimul în formarea EGO-ului, este stadiul diferențierii, când începem să ne dăm seama că avem diverse talente, că suntem buni la ceva anume și simțim nevoia să ni le manifestăm. Dacă ni se recunosc aceste talente și suntem susținuți să ni le dezvoltăm și să le punem în practică, nu doar când avem rezultate pozitive, ci și pentru efortul depus sau când eșuăm, ne dezvoltăm credința că “Suntem suficient de buni”. La polul opus, dacă suntem criticați des, dacă nu reușim să ne ridicăm la standardele părinților/educatorilor orice am face, sau dacă talentele și pasiunile noastre sunt văzute ca neimportante sau fără viitor, vom crește cu frica că “Nu suntem suficient de buni”. Vedem asta în oamenii care sunt într-o constantă competiție cu cei din jur, care întotdeauna au ceva de demonstrat, care vor întotdeauna să fie cei mai buni, cu orice preț și, când ajung cei mai buni, simt satisfacție temporar, până își găsesc următoarea provocare.

În concluzie, o bună parte din principiile din evolutionary parenting ţin cont de faptul că ego-ul nostru are 3 mari nevoi: să aibă suficiente lucruri, să fie iubit suficient și să fie suficient de bun.

ce facem cu ego-ul propriu? dar cu al copilului? soluŢIILE EVOLUTIONARY PARENTING

Din păcate contribuția noastră directă la formarea ego-ului este minimă spre inexistentă.

Dacă vom trece de la un stadiu al ego-ului la altul cu coesiune internă sau cu deficiențe, depinde in cea mai mare măsură, dacă nu în totalitate, de cei care au grijă de noi – părinți (în principal), bone, bunici, educatori, familia extinsă, școală, comunitate etc.

Un lucru la fel de important de conștientizat este că deficiențele ego-ului sunt inconștiente.

Nu ne dăm seama că le avem, în mod normal.

Și dacă nivelul nostru de deficiențe ale ego-ului, ca părinți, este mare, imaginează-ți cum impactează coeziunea internă a copiilor noștri.

In Evolutionary Parenting învățăm cum să aducem propriile deficiențe ale ego-ului în zona conștientă.

Doar așa putem să ni le satisfacem și să ne ajutăm copiii să crească având coeziunea internă a ego-ului lor.

De asemenea, când ego-ul nostru e liber de deficiențe, suntem pregătiți să ne găsim sensul nostru și putem evolua sănătos în următoarele 4 stadii de evoluție, pe care le voi discuta în următorul articol.

Până atunci, te las cu 3 întrebări de reflecție: cât de multe lucruri ai în viața ta? Câtă iubire simți că ai în viața ta? Cât de bun/bună simți că ești la ce faci?

Si, dacă simţi că te tentează să afli mai multe, hai să ne vedem la curs!