Gânduri despre alăptare de la Anca

Chiar daca nu ne amintim fiecare detaliu din ziua nasterii, cel mai probabil ne amintim primele clipe in care ne-am straduit sa fim cu adevarat alaturi de puiul tocmai nascut.

Pentru multe din noi aceasta stradanie echivaleaza cu #alaptarea.

Cand o poveste despre nastere se transforma intr-una despre alaptare, iar mai apoi in alta despre copilul nostru, stim ca am ajuns in punctul in care suntem cu adevarat parinti.

Iata ce ne spune Anca despre primele ei momente de parinteala 🙂

“Alăptarea…aș caracteriza-o ca fiind cel mai firesc și natural lucru din toată aventura ce se numește părinteală.

Pentru mine a însemnat singura dorință majoră îndeplinită în legatură cu nașterea.

Dacă nu am avut parte de mult dorita naștere naturală și skin to skin-ul visat, în compensare probabil, alăptarea a decurs foarte bine de la început.

Am născut seara, prin cezariană și în afară de transferul la terapie intensivă nu-mi amintesc mare lucru.

Bebe mi-a fost adus a doua zi dimineața, l-am pus la sân timidă și stângace.

Spre surprinderea mea s-a atașat bine. Vreo două zile a supt doar din sânul stâng, pe celălalt refuzându-l constant.

Am rezolvat această problemă cu ajutor din partea unei asistente răbdătoare de la neonatologie.

De atunci au trăit în armomie perfectă bebe și sânii, fără probleme, răni sau alte complicații.

Sunt foarte recunoscătoare pentru startul ușor de care am avut parte.

Se împlinesc imediat 13 luni de alăptat oriunde și oricât.

Continuăm cât mă țin pe mine puterile, căci bebe nu cred că se va lăsa prea ușor de țițilit

Sper din suflet să mă țină cât mai mult.

Susțin alăptarea cu toată ființa mea și voi striga în gura mare, celor care sunt dispuși să audă, cât de minunată este ea!”

#Saptamanainternationalaaalaptarii2017 incepe cu drag si dor de-al nostru prunc si amintiri pretioase despre primele momente de alaptare.