Cum scoate Crina Coliban mofturile copiilor din mintea părinților

Cuprins:

1.CUM LE FACEM COPIILOR POFTA SA GUSTE
2.CE REFUZA, DE FAPT, COPIII ‘MOFTUROSI’
3.CE II FACE PE COPIII MOFTUROSI SA MANANCE

Sala s-a umplut cu mai bine de 15 minute inainte de ora anuntata pentru inceperea cursului.

Atat de hotarate erau mamele de copiilor mofturosi sa invete de la Crina Coliban cum sa le scoata micutilor figurile din cap.

La o ora si ceva dupa ora oficiala pentru incheierea intalnirii, se dadeau cu greu duse, neaparat dupa o imbratisare stransa.

Si plecau cu ideea de ‘moft copilaresc’ profund schimbata in mintea lor.

Crina le facuse figura!

Tabla s-a umplut si ea de solutii.

Pentru mama copilului care, acasa, mananca doar hranit cu lingurita de catre mama lui, in vreme ce la gradi e un virtuoz al tacamurilor.

Pentru mama copilului care mananca un singur fel de mancare… cam de cand era mic.

Pentru mama copilului caruia ii este suficient sa atinga mancarea cu varful degetului ca sa-i fie greata.

Si pentru cea care deja se sperie ca inca trebuie sa pasireze totul si sa treaca prin strecuratoare, ca altfel se lasa cu voma.

cum le facem copiilor pofta sa guste

Lista Crinei Coliban e lunga, asa incat orice parinte poate aplica orice combinatie de solutii, alese pentru a se potrivi cat mai bine situatiei din fiecare familie. Voi aminti aici doar cateva:

• programul de masa al familiei – cele 2 zile din 7 in care intreaga familie se pomeneste simultan la masa, intr-un moment oarecare al zilei, nu-s suficiente pentru a incetateni un program de masa; e nevoie ca ritualul convivialitatii sa fie zilnic, consecvent, cu adultii functionand ca exemple autentice, din care cel mic sa invete ‘cum mananca oamenii mari’
• diversificarea adultilor – cand mami si tati se-nvart intre aceleasi 3-4 ingrediente, pregatite in vreo 2 – 3 feluri, este nerealist sa astepti ca cel mic sa dezvolte apetente pentru orice altceva, pentru ca ingredientele dedicate exclusiv lui sunt receptate ca niste exceptii ce nu inspira incredere
• diversificarea decorului – flexibilitatea in ce priveste locul unde se poate manca – pe jos, pe canapea, in pat, afara – asociaza hrana cu libertatea, nu cu constrangerea plictisitoare a mesei ca unic loc pentru alimentarea corpului
• flexibilitate in programul de mese – nevoile energetice ale copiilor difera foarte mult de la o luna la alta si sunt departe de a se sincroniza cu programul pe care adultii au convenit sa-l adopte; trebuie tinut cont de:
  • incarcatura calorica a mesei anterioare – un fruct se digera in 15 – 30 de minute, pe cand o bucata de carne poate induce satietate chiar si 4 ore
  • activitatea fizica depusa de copil inainte de masa – un copil care a incheiat o ora de dans ori de inot va fi evident mai flamand decat unul care si-a petrecut ora desenand asezat pe scaun
  • metabolismul copilului – care poate fi foarte diferit de cel al adultilor, cu arderi mai intense ori mai lente
• acceptarea refuzului – indiferent de varsta, copilul este un om care are dreptul sa refuze mancarea care i se propune; fata frustrata, enervata ori jignita a parintelui taie si mai mult pofta de mancare, deci solutia constructiva este acceptarea refuzului fara resentimente
• oferirea de alternative – eliberati de traditia asocierilor anumitor preparate cu cele 3 mese ‘oficiale’ ale zilei, parintii se trezesc deodata bogati in alternative la micul dejun tocmai refuzat; cina din seara precedenta, politele si laditele frigiderului, camara si sertarul cu rasfaturi sunt surse la fel de bune pentru meniul liber ales al celui mic

ce refuza, de fapt, copiii ‘mofturosi’

Nu-i nevoie sa fi vreun om de stiinta ca sa intelegi ca orice copil sanatos fizic si neurologic nu va refuza niciodata ce i se da sa manance, ci cum i se da.

Cu cat sunt mai mici, cu atat sunt mai bine pregatiti pentru descifrarea limbajului non-verbal al celor care le pun pe masa, deci refuzul lor este o reactie la atitudinea celor mari.

La frica, la exasperare, la demoralizare, la rigiditate si la lipsa de imaginatie pe care le-am mostenit de la propriii parinti si pe care le punem pe masa ca pe vesela primita ‘de la mama’.

ce ii face pe copiii mofturosi sa manance

Crina zice ca… dragostea! Adica un preparat mereu proaspat si tentant, ale carui intrediente sunt libertatea, acceptarea, respectul, bucuria, exuberanta si placerea de a impartasi.

Pentru ca dragostea adauga energie nutrientilor si cu dragoste se hranesc copiii cu adevarat!