Cuprins:
1.De ce să te pregăteşti pentru alăptare încă din timpul sarcinii?
2.Ce afli la cursul de pregătire pentru alăptare?
Părerile despre alăptare tind să fie foarte polarizate. De parcă n-ar exista decât două variante: “dă-i lapte praf de la început” sau “dă-i să sugă până la adolescenţă”.
Dacă nu te încântă perspectiva de a cadea în nici una din extreme, poţi foarte bine să transformi alăptarea într-o decizie personală deplin informată. Şi poţi face asta doar atunci când te informezi încă din timpul sarcinii.
De ce din timpul sarcinii? Pentru că ai încă timp să studiezi, să citeşti, să mergi la cursul de pregătire pentru alăptare.
Dacă ajungi să ţii în braţe un bebeluş care plânge de foame şi nu ştii cum să alăptezi eficient, e foarte uşor să iei decizii pripite.
de ce să te pregăteşti pentru alăptare încă din timpul sarcinii?
Dincolo de beneficiile dovedite ştiinţific de care se bucură atât mama, cât şi bebeluşul în timpul alăptării, e bine să te pregăteşti din timp pentru ea pentru că:
- alăptarea poate să dureze peste 2 ani şi, ca să o poţi susţine atât de mult timp, trebuie să îţi fie confortabil şi drag să alăptezi
- din păcate, este încă puţin probabil să găseşti personal medical bine pregătit, care să te ajute să iniţiezi alăptarea în maternitate
- datorită contextului social în care a trăit mama ta, e puţin probabil să îţi poată da sfaturi competente pe acest subiect
- promovarea laptelui praf se face masiv încă din maternitate
- îţi poţi reduce serios cheltuielile legate de hrănirea bebeluşului tău, evitând să achiziţionezi preventiv o pompă de sân sau să cheltui 1 – 2 ani cu laptele formulă
- poţi să petreci suficient de mult timp cu partenerul tău şi să îi transferi mare parte din informaţiile pe care le afli la curs, astfel încât să capete şi el încredere în reuşita alăptării şi să te poate susţine, la nevoie, după naştere
ce afli la cursul de pregătire pentru alăptare?
Câteva lucruri evidente – faptul că sânii sunt, anatomic vorbind, glande mamare; că oamenii sunt şi ei mamifere şi au supravieţuit până în epoca războaielor pro şi contra alăptării tocmai datorită faptului că şi-au hrănit puii cu lapte matern.
Dar şi alte câteva informaţii mai puţin evidente, dar absolut esenţiale pentru un start bun în alăptare:
-
sânii secretă colostru încă din timpul sarcinii
Incepând cu săptămâna 16: la unele gravide secreţia este sesizabilă, la altele – e dovedită de senzaţia de plin, de umflare a sânilor. Glandele mamare sesizează sarcina şi încep producţia încă de când bebeluşul e în burtică. Aşadar, indiferent de felul în care va decurge naşterea – naturală sau cezariană – toate mamele au şansa de a alăpta.
-
alăptarea este posibilă indiferent de conformaţia mamelonului
Este important să înţelegi că bebeluşul suge din sân, nu doar din mamelon, şi că transferul de lapte între mamă şi bebe se realizează în principal datorită reflexului de ejecţie al laptelui, mai puţin datorită vidului făcut de gura celui mic. Mamele cu mameloane cu conformaţii atipice (mamelon ombilicat, mamelon retractil, mamelon plat) pot folosi mameloane artificiale dacă nu reuşesc ataşarea corectă nici cu ajutorul consilierului în alăptare.
-
mecanismul suptului la sân
Suptul nutritiv, eficient, constă în obţinerea şi înghiţirea laptelui matern; “suzetarea” sau suptul nenutritiv poate apărea la începutul şi sfârşitul sesiunii de alăptare, atunci când laptele este mai puţin, şi are rol în stimularea secreţiei lactate, în creşterea persistaltismului intestinal al bebeluşului, dar are şi un rol de confort pentru cel mic.
-
ataşarea corectă la sân:
Se face aducând copilul spre sân, nu aplecându-te spre el; îndreptând sfârcul spre nasul bebeluşului, pentru ca uleiurile volatile secretate de areola mamară să îl stimuleze să deschidă gura suficient de mult pentru a prinde areola cu ambele buze răsfrânte peste sân (“gura de peşte”), astfel încât ataşarea să fie comodă pentru mamă şi eficientă pentru supt
-
factorii care împiedică ataşarea corectă la sân
Frenul lingual sau labial nu permite ataşarea corectă, consecinţele fiind dureri şi răni pe sânul mamei, dar şi un supt ineficient pentru bebeluş. Ambele tipuri de fren se diagonstichează de către consilierul în alăptare. Întrucât frenurile pot atrage probleme de alimentare, de pronunţie sau de dentiţie, merită să le corectaţi chirurgical, în funcţie de recomandările medicul specialist ORL
-
stimularea şi menţinerea lactaţiei
se face prin alăptarea frecventă, la cerere, atât ziua cât şi noaptea, în funcţie de semnalele bebeluşului, preferabil cu cât mai mult contact piele pe piele între mamă şi bebeluş. Sunt esenţiale odihna, hidratarea şi tonusul psihic al mamei. La nevoie, lactaţia se poate creşte prin folosirea unui SNS – Suplimentary Nutrition System.
-
semnele de lactaţie suficientă:
Bebeluşul alăptat la cerere înghite în timpul suptului, încheie singur sesiunea de alăptare şi este mulţumit timp de 1 – 2 ore după supt; bebe are scaune moi şi udă 4 – 8 scutece pe zi, crescând în greutate şi lungime. Mama are senzaţie permanentă de sete, este somnolentă în timpul alăptării şi are sânii goi la sfârşitul ei
-
semne de lactaţie aparent insuficientă
Bebeluşul cu fren lingual sau labial nu se poate ataşa bine, oboseşte repede, nu suge eficient, fiind deseori înfometat, obosit şi irascibil; instalarea unui puseu de creştere este precedată de câteva zile în care bebeluşul stă mult şi frecvent la sân, iar mama îşi simte sânii moi şi goi. Chiar şi stabilizarea lactaţiei, care apare cam la 3 luni după naştere, poate fi interpretată ca “lapte insuficient”, pentru că sânii nu mai sunt permanent plini, laptele producându-se acum pe loc, nu pe stoc.
-
incidentele alăptării şi rezolvarea lor:
Pentru situaţii ca refuzul sânului / greva suptului, pentru reflexul exagerat de ejecţie a laptelui, pentru hiperlactaţie, pentru diareea postprandială a bebeluşului, pentru ragade, angorjări, obturări ale canalelor sânilor.
Alăptarea este o experienţă transformatoare.
Urmează cursul de pregătire pentru alăptare şi fă-o una de care să-ţi aduci aminte cu drag pentru totdeauna!