Despre primele zile acasă cu bebelușul

Primele zile acasă cu bebelușul sau cum să navighezi printre entuziasm, oboseală și adaptarea postpartum – cu Anda Manea, Consilier în Alăptare și Educator prenatal Lamaze

Cuprins

Privesc după câțiva ani fotografiile din primele zile cu bebele acasă și observ că în toate par să fiu contopită cu așternuturile, o prelungire a pernelor așezate cu tact, mereu cu fiica mea, cu căpuțul cât un pumn, lipită de mine la sân.

Uneori are câteva firimituri de pâine pe creștet, semn al unui mic dejun luat pe fugă, tot acolo, în pat.
Imaginile mă poartă înapoi: miros de lapte, dulceața timpului suspendat, dar și haosul din mine, când scâncetele ei creșteau și nu știam cum să o alin.

Poate te regăsești și tu în această imagine, printre scutece, alăptări, întrebări și emoții amestecate.

Miros de lapte, ochi încețoșați de la nesomn, multe nevoi și timp prea puțin pentru toate. Mereu un sân căutat, sete, mers la baie, uimire, entuziasm, durere, emoție, mirare și multă iubire.
Fericirea din primele zile acasă cu bebelușul poate fi un amestec de lacrimi, dragoste, nesomn și un strop de panică.
Așa încep, de multe ori, primele zile după naștere, când mama și bebelușul învață unul despre celălalt.

În cele mai multe povești pe care le-am auzit de la mame, realitatea nu seamănă cu pozele perfecte de pe internet sau cu visul din ultimele luni de sarcină, ci cu scene firești, dacă înțelegem normalitatea perioadei postpartum.

Începutul relației dintre mamă și bebeluș este o tranziție profundă, în care totul se reașează: corpul, emoțiile, relațiile și identitatea.

Întâlnirea cu necunoscutul

Nu te poate pregăti nimeni complet pentru momentul în care ajungi acasă cu bebelușul.
De la spital vii cu niște hârtii și cu o ființă mică, cu propriile nevoi, care depind de tine pentru o bună perioadă de timp.
Pe lângă bagajul fizic, aduci și un bagaj de întrebări.
Și e normal să nu știi multe în primele zile cu bebelușul și să te întrebi dacă faci bine ce faci, pentru că ești la începutul unei relații noi, care are să fie una dintre cele mai importante din viața ta.

Corpul care se transformă și mintea care caută echilibru

Recuperarea după naștere are nevoie de timp, răbdare și blândețe.
Corpul tău trece printr-un proces complex de vindecare în perioada post-partum iar tu ai nevoie să îți oferi iubire, la fel cum îi oferi și bebelușului tău.
Sânii suferă modificări: de acum sunt vasul prin care bebelușul primește hrană, dacă înainte primea prin cordonul ombilical.
Îi poți simți grei și sensibili chiar la atingerea hainelor.
Este important să ceri ajutor specializat dacă disconfortul se transformă în durere, pentru că sprijinul primit la timp face diferența, îți permite să te bucuri de alăptare și de timpul vostru împreună.

Alăptarea și schimbările hormonale pot aduce trăiri intense. Dansul hormonal continuă și în această perioadă, iar în combinație cu lipsa de somn poate aduce stări emoționale oscilante. Dacă te trezești că râzi și apoi îți vine să plângi, nu ești ”prea sensibilă”, e doar răspunsul corpului tău la transformarea hormonală.

După naștere, uterul începe să se retragă treptat spre dimensiunile sale obișnuite, un proces care durează câteva săptămâni.
În această perioadă, sângerarea (numită lohii) este normală și se modifică în culoare și cantitate de la o zi la alta. E important să te odihnești și să eviți eforturile mari, pentru a-i permite corpului să se vindece.

Poți observa schimbări în tranzitul intestinal, constipația este destul de frecventă după naștere. Hidratarea, mișcarea ușoară și alimentația bogată în fibre pot ajuta. De asemenea, senzația de urinare poate fi diferită la început, dar revine la normal treptat.
În primele săptămâni, multe mame observă o transpirație abundentă, mai ales noaptea. Este felul corpului de a elimina fluidele acumulate în sarcină, un proces normal și trecător.

Corpul are nevoie de timp pentru a-și reface rezervele de energie. Chiar dacă pare greu, orice moment scurt de odihnă contează.

Semne de reușită

Lactația și alăptarea se reglează încet, punând copilul la sân așa cum el are nevoie sau cum îți spune instinctul. Dacă nu merge totul perfect, cu ajutorul potrivit poți ajunge la varianta cea mai bună pentru tine și bebeluș.

Un alt semn de reușită este când permiți celor din jur să te ajute. Poate fi partenerul, o prietenă, mama ta sau un specialist.

A cere sprijin este un gest de grijă față de tine și de copilul tău și vine din înțelepciune, nu din slăbiciune. Ai încredere să te lași ajutată, iubită și ocrotită, tocmai ai adus viață în lume.
Întrebarea „Fac bine?” poate apărea des, mai ales când ești înconjurată de atât de multă informație despre alăptare, îngrijirea bebelușului și sprijin postnatal, încât poate fi greu să alegi ce ți se potrivește cu adevărat.

Este firesc să nu știi dacă tot ce faci este perfect în relația cu copilul tău. Amintește-ți că orice relație se construiește, nu se instalează automat. Relația mamă-copil se clădește din încercări, curiozitate, vulnerabilitate și respect, pas cu pas.

Reușita nu înseamnă că totul decurge fără dificultăți, ci că înveți să navighezi printre ele.

Viața fără ceas

În primele zile acasă cu bebelușul, ceasul pare să nu mai aibă 24 de ore.
Ziua și noaptea se amestecă, iar tu trăiești în ritmul supturilor, al schimbării scutecelor și al mirosului dulce de lapte. Este o perioadă de acomodare reciprocă, în care mama și copilul învață împreună.

Primele zile acasă cu nou-născutul sunt un amestec de haos și mirare. Nu trebuie să le iubești pe toate, e suficient să fii acolo cât poți de bine în fiecare moment.
Iar într-o zi, privind fotografiile peste ani, vei simți mirosul de lapte și vei ști că totul a fost exact așa cum ai avut nevoie să fi.

Tot ce trăiești acum face parte din povestea voastră, o poveste frumoasă, chiar dacă uneori pare prea intense.