Coș

No products in the cart.

Blog
>
>
În ce mod Birth Story Listening te ajută să faci pace cu povestea nașterii copilului tău
P2

În ce mod Birth Story Listening te ajută să faci pace cu povestea nașterii copilului tău

De (cele mai) multe ori, nașterea ne ia prin surprindere, în ciuda pregătirii prenatale pe care am făcut-o. Uneori ne surprinde în mod plăcut. Dar alte ori ne surprinde într-un mod care ne lasă vulnerabile, nesigure pe noi, dezamăgite, confuze sau triste și neîmplinite. Pentru acele mame care nu sunt pe deplin fericite cu modul în care s-a desfășurat nașterea propriului copil, exista acest instrument incredibil de profund și de vindecător, numit Birth Story Listening.
Știu asta, pentru ca l-am experimentat și eu, după nașterea copilului meu, care m-a marcat puternic și m-a dat peste cap. Așa că, am căutat soluții pentru a fi bine din nou.

Povestea nașterii mele

În 2013 am rămas însărcinată și, deși insistam deja de multă vreme la cursuri pe importanța flexibilității și a menținerii unei minți deschise (încercând din răsputeri să nu îmi duc părinții în zona de polarizare puternică ce viza nașterea naturală versus cezariană), eu nu am reușit să fac asta. Poate pentru ca țineam deja cursuri prenatale de 4 ani și mergeam la nașteri ca doula de tot atâta timp, mintea și sufletul meu se fixaseră pe nașterea naturală. Nouă luni am visat la momentul în care îmi voi naște puiul natural, lin și cu bucurie. Am visat cum vom avea parte de skin-to-skin și cat de minunat ne vom conecta noi încă din primele secunde. Și cum această experiență va veni ca o validare a tot ceea ce învățasem până atunci. Și eram convinsă că la final voi avea rețeta pentru o naștere perfectă, pe care să o împărtășesc părinților mei de la cursuri, pentru a-i salva de dezamăgiri, tristețe, sentimente de neputința sau revoltă după naștere.

Atâta doar că viața a avut alte planuri pentru mine. Iar planurile mele inițiale s-au dus pe apa Sâmbetei atunci când Timotei al meu a insistat să rămână în prezentație pelviană încă din săptămâna 28 de sarcină fără ca măcar să se clintească din loc, în ciuda tuturor tentativelor mele, apoi scăzând considerabil cantitatea de lichid amniotic, urmată de calcifierea placentei atunci când am ajuns aproape de 42 de săptămâni de sarcină, fără nici un semn că el ar fi pregătit să vină pe lume.

Si cel mai negru scenariu posibil pentru mine a devenit realitate. Am născut prin cezariană la rece, după ce medicul care mi-a monitorizat sarcina mi-a dat un ultimatum, venit din nevoia sa de a se asigura ca atât eu, cât și puiul meu, suntem în siguranță.

Ce a urmat după naștere pentru mine a fost un coșmar. Știam ca mămicile mele așteptau cu sufletul la gură vești de la mine, dar eu nu eram în stare să comunic cu nimeni. Luni de zile m-am învinovățit pentru faptul ca nu am reușit să nasc natural. Mă simțeam dezamăgită de mine, de corpul meu, de medic…și simțeam că mi-am dezamăgit și părinții de la cursuri… La momentul respectiv nu îmi dădeam seama că multe mame au parte de aceste sentimente atunci când așteptările și realitatea nu coincid…fie că este vorba de schimbarea medicului în ultima clipă, de faptul că tatăl nu este lăsat sa participe la naștere din diferite motive, de faptul că planul de naștere al mamei nu a fost respectat sau că pur și simplu lucrurile s-au desfășurat prea diferit sau au fost prea intense față de cum se așteptau mamele.

Zilele treceau cum treceau, dar nopțile erau cele mai grele. Așteptam să adoarmă toți din casă, ca eu sa pot să-mi plâng amarul, fără să mai aud de la cineva chestii precum: “De ce plângi? Ar trebui să fii fericită ca ai un copil sănătos și frumos și ca sunteți amândoi bine’. Sau “Fii recunoscătoare că măcar ai avut parte de doula la căpătâiul tău”. Sau “Bucură-te ca puiul tău a făcut skin-to-skin cu tatăl său până ai fost și tu gata să-l primești”. Sau “Lasă că data viitoare poate reușești să naști natural”.

Toate mesajele acelea, chiar dacă știam că sunt spuse cu cea mai bună intenție, îmi adânceau greul și mai mult, căci nu mă simțeam auzită sau înțeleasă. Și asta pentru că, deși eram recunoscătoare pentru toate acele lucruri, însemnătatea pe care eu o dădeam celor întâmplate era alta. Și din acest lung proces de vindecare, de a face pace cu mine și cu ceilalți implicați în nașterea lui Timi, am descoperit și acest proces profund numit Birth Story Listening.

Citește tot articolul AICI.

Distribuie