De prea mult timp ma mananca in palme sa scriu aceasta postare, asa ca acum am zis gata – nu mai astept nici un minut! (Postare scrisa in iunie :D)
In activitatea mea zilnica, intalnesc zeci de mamici care se apropie incet dar sigur de nastere si cred ca fiecare intampina momentul cu emotii.
E firesc sa fie asa. Daca esti la primul copil, nu stii la ce sa te astepti, daca esti la al doilea sau al n-lea, poti trai cu impresia ca stii la ce sa te astepti, dar cum fiecare exeperinta este unica, mereu e loc de invatare si de surprize.
Pe langa emotii, multe mame ori au deja o idee formata despre cum si-ar dori sa fie nasterea lor, ori si-o formeaza pe parcurs.
Either way, personal cred ca-i un lucru bun. A se vedea toata povestea despre planul de nastere.
Dar postarea asta este despre ceea ce se intampla atunci cand planurile noastre ideale sunt date peste cap.
Cred cu tarie ca o mama ce-si doreste din tot sufletul o nastere naturala 100% si nici nu concepe o altfel de experienta, daca ajunge sa nasca cu cezariana mai ales, poate fi tare dezamagita.
Dezamagita de ea, de medic, de lume, de bebe…ce mai…ratiunea nici nu cred ca mai are un cuvant de spus intr-o situatie de asta.
La fel de traumatizant si greu de digerat poate sa fie si o nastere naturala 100% pentru o mama ce a planuit dintotdeauna sa nasca cu cezariana programata, fara nici o indicatie medicala, doar pentru ca asa a vrut ea.
De aceea la cursurile mele pun mare accent pe FLEXIBILITATE.
Nu intotdeauna planurile de acasa se pupa cu cele din targ. O expresie bine stiuta si larg raspandita, dar pe care o uitam cu mult prea multa usurinta cand vine vorba de noi.
Cred ca maximul pe care-l putem face este sa ne pragatim cum stim noi mai bine pentru nastere si pentru bebe – cu carti bune, cursuri de calitate, articole valoroase pe subiecte de interes pentru noi, etc.
Si mai departe, sa mergem in fata cu incredere si sa imbratisam experienta care ni s-a pregatit! Si e minunat cand asteptarile sunt implinite, dar poate fi minunat si cand nu-s, caci acolo sunt lectii de invatat, desi e mai usor de zis decat de “digerat” cand esti in valtoarea experientei.
Dar acum nu vreau sa scriu despre situatii gri, vreau sa scriu de o situatie care e alba si neagra, care e diametral opusa fata de asteptarea initiala.
Si pentru ca numarul mamelor ca planuiesc natural si ajung la cezariana e mai mare decat al celor care planuiesc cezariana si nasc natural, ma voi concentra pe prima categorie.
Cu durere mare in suflet ma gandesc la fiecare din mamicile mele care si-au dorit sa nasca natural, au ajuns la cezariana si dupa luni si ani de la momentul nasterii bebelusului, ele inca mai au rani in suflet.
E trist si e pacat si parca cumva nu e drept. Si vreau sa le spun acestor mamici, ca NU E VINA LOR.
Cat timp ele au facut tot ce tinea de ele, nu au de ce sa fie dezamagite! Pentru ca stiu ca nu au cedat la cel mai mic greu, pentru ca imi imaginez cat de infiorator de titanic poate fi sa tii piept in acele momente si celor mai puerile argumente pentru o cezariana atunci cand intervine argumentul suprem al sigurantei bebelusului, pentru ca stiu ca daca ar fi avut de ales, ar fi ales altceva!
Sunt situatii in care cu cele mai bune intentii de pe toate partile, rezultatul e altul decat cel asteptat.
Si sunt MANDRA de fiecare din mamicile mele care au nascut prin cazariana, chiar daca intentia lor era pentru o nastere naturala! Pentru ca STIU ca au facut TOT ce au putut ele sa faca!
Si voi trebuie sa fiti la fel de mandre de voi! Poate ca-i greu, poate ca nasterea “altfel” v-a lasat un gust amar, dar sunt convinsa ca ati iesit mai puternice decat erati inainte din experienta asta! Sa stiti ca va iubesc si va admir din tot sufletul, mame luptatoare ce sunteti! Din punctul meu de vedere, copilasii vostri sunt norocosi sa va aiba ca mame! <3