Monica și Ema, o poveste cu happy end

Poate nu intotdeauna realizam cat e de bine sa ai sprijinul partenerului cand vine vorba despre #alaptare.

Pe langa ajutor specializat in spital si acasa, este esential ca sotul/prietenul sa fie alaturi de proaspata mamica si sa creada in tot acest proces.

Iata ce ne spune Monica despre alaptarea fetitei ei, Ema.

“Ema a venit pe lume cu mici peripetii: a ramas fara lichid amiotic,la 40s 4z. Travaliul a fost indus de 2 ori.

Membranele s-au rupt si exista meconiu (deci n-spe mii de ocazii pt. cezariana). Dupa 4 ore de travaliu s-a nascut natural.

Inca din primele minute sotul s-a infiintat la neonatologe sa ceara puiutul. L-am primit dupa ce am iesit din sala de nasteri. A stat la san vreo ora.

Din cauza meconiului toata perioada de spitalizare a cam refuzat mancarea: doar colostru si max 10-20 ml lp.

In prima zi era destul de deshidratata asa ca ne-am stresat amandoi si i-am mai dat si lp (a refuzat mai mult de 5 ml) si cei 2 ml de colostru pe care reuseam sa il scoatem din sani si sa-l colectam cu siringa.

In a 3-a zi dimineata m-a sunat draga de Nora: “ Moni du-te cere o pompa ca azi ar trebui sa apara si lapticul si chiar daca nu se ataseaza inca ok la san macar sa pape lapte de la mama”.

Asa am facut, de atunci puiul meu a fost pus la san si dupa ce adormea scoteam restul de laptic ca sa aiba ce sa pape la neonatologie.

In ultima seara de spitalizare am prins-o in tura pe Dorina (consilier in alaptare la Gynia).

Cum a vazut-o pe gongutza la san a zis “Da’ puiutul asta nu stie sa suga. A fost cumva prematur?” Evident raspunsul a fost: Nu.

A urmat o noapte intreaga in care a mea a fost invatata sa suga (cam jumatate de noapte am rezistat si eu).

A urmat externarea. Ajutorul de la Alexandra, in prima zi a fost de nepretuit.

Si-a lasat acasa puiutul de un an si jumatate si a venit sa stea cu mine la povesti si sustinere morala cam 4 ore. A verificat daca gongutza se ataseaza corect, daca suge bine. 🙂

A doua zi a venit Nora sa ne vada. Totul parea ok. 🙂 Mii de multumiri, draga, pentru tot ce ai facut pt. Ema.

Cu tot ajutorul nu cred ca as fi fost atat de zen si as fi scapat atat de usor fara ajutorul sotului, care a fost in primele 2 saptamanii cel care o atasa la san pe gongutza.

La noi tot restul a trecut fara alte peripetii. Am devenit zen dupa prima saptamana, cand la controlul medicului de familie gongutza avea greutatea de la nastere (pierduse 200g).

Intrebari si comentarii au fost, sunt si vor fi. De la celebra: “ai lapte? Da se satura? Da nu ai program? Dar cum adica stai 2 ore cu ea la san?” La partea cealalta: “inca alaptezi? Dar cat vrei sa ii mai dai? Da nu musca acuma ca are dinti?”

 Atata timp cat pentru mine si al meu pui e ok o sa continuam cu alaptarea. Dupa mai vedem”

#Saptamanainternationalaaalaptarii2017 aduce povesti de viata, oameni deschisi la suflet si la vorbe. Iar noi le multumim!