Povestea alăptării spusă de Felicia

Probabil ca multe lucruri le-am face altfel daca am avea ocazia, foarte posibil ca #alaptarea exclusiva sa fie unul din ele, mai ales pentru mame.

Oricat ne-am dori ca aceasta calatorie sa inceapa fara nicio problema, uneori ne lovim de dezamagiri si, mai apoi, de regrete.

Important e sa avem sprijinul partenerului, poate al familiei, dar si un ajutor calificat. Indrumarea si curajul duc la un start in alaptare cum nu se poate mai bun.

Felicia ne povesteste cum a inceput viata ei de mamica si drumul spre alaptare.

“Dupa un travaliu lung si obositor, a venit pe lume minunea noastra Bogdan.

Desi nasterea a fost naturala si nemedicalizata l-am primit abia dupa 14 ore de la nastere.

Inca de la inceput atasarea copilului la san nu a fost una tocmai buna, deoarece in orele cat a stat departe de mine a primit lapte praf cu biberonul si, dupa primele lui mese au inceput sa apara primele rani la sani.

Asistenta care mi l-a adus in spital era foarte grabita si nici nu prea avea rabdare sa ma ajute sa atasez copilul bine la san, si desi am tot intrebat in stanga si in dreapta cadrele medicale din spital ce pot sa fac pentru a-mi imbunatati atasarea la san, tot am plecat acasa fara problema rezolvata.

In prima zi dupa externare B. a stat aproape tot timpul la san si noaptea care a urmat la fel.

Ranile mele au inceput sa fie foarte dureroase si atasarea lui parca tot mai proasta, desi ma chinuiam din rasputeri sa o corectez.

Aproape de zorii zilei am cedat fizic si psihic si l-am rugat pe sotul meu sa ii pregateasca un biberon cu lapte praf pentru ca eu nu mai suport durerea si nici pe copil sa stea si sa suzeteze in gol de atatea ore.

Dupa ce a baut laptele praf B. a adormit linistit, iar eu si sotul meu am cazut de acord ca la prima ora a diminetii trebuie sa luam legatura cu un consultant in lactatie.

In acea dimineata am si sunat-o pe Maria Mermezan si am stabilit o intalnire cu ea, spre norocul nostru chiar in acea seara.

Ziua a trecut destul de ok, chiar daca B. a stat la fel de mult la san ca si in ziua precedenta, dar ce a facut sa treaca ziua mai usor au fost incurajarile sotului si speranta ca ma voi intalni cu Maria si lucrurile vor intra pe fagasul normal dupa intalnirea cu ea.

Intalnirea cu consultanta in lactatie Maria Mermezan a fost o adevarata mana cereasca pentru mine si copilul meu! A avut mare rabdare cu noi, a fost empatica si ne-a explicat atat mie cat si sotului meu tot ce aveam de facut, desi noi participasem la cursul Lamaze (la care tot ea ne-a fost profesoara) si citisem tot ce s-a putut despre alaptare, cand a fost sa fim pusi in fata faptului parca nu mai era totul asa simplu cum stiam in teorie.

L-a verificat pe B. sa vada daca are fren si cel putin o ora, pana a adormit piticul de cat de satul era, a incercat sa corecteze atasarea la san, am incercat mai multe pozitii de alaptare astfel incat sa gasim pozitia optima in care copilul prindea sanul cel mai bine.

Dupa intalnirea cu Maria am plecat complet schimbata: mai increzatoare in fortele mele si mai sigura pe mine, corpul si copilul meu ca putem sa facem asta impreuna. Asa a si fost, lucrurile au mers inspre bine 🙂

Astazi, cand B. are 1 an si 1 luna, alaptarea mi se pare cel mai firesc si frumos lucru din lume.

Alaptarea inseamna pentru noi mai mult decat hrana, inseamna o conectare profunda a mea si a copilului meu, refugiul si alinarea lui in cazul unei dureri, suparari sau a unei spaime, o legatura emotionala care e tot mai complexa pe zi ce trece.

Pentru mine privirea plina de dragoste si zambetul strengaresc, cu titi in gura, a copilului meu este cel mai minunat lucru, care ma face sa simt ca tot greul pe care l-am intampinat in startul in alaptare a meritat!

Privind in urma, cred ca ar fi fost de mare ajutor sa fi chemat un consultant in lactatie chiar de la inceput, din primele ore de dupa nastere.

Ne-ar fi scutit de gandurile negre, supararile si frustrarile prin care am trecut pana sa ma intalnesc cu Maria.

Intentionez sa il alaptez pe Bogdan minim pana la varsta de 2 ani, sau pana cand va considera el ca acest capitol minunat din viata noastra trebuie sa se incheie.”

In #Saptamanainternationalaaalaptarii2017 venim cu o poveste noua despre curaj, daruire si iubire.

Povestea ta care e?