Bebeluşii prematuri

“Abia aşteptăm să-l vedem!”, vă alintaţi amândoi, mângâind burtica şi ştiind că mai e mult până să naşti.

Dar abia ce-ai născut şi vă temeţi să vedeţi bebeluşul prematur.

Vă temeţi pentru voi toţi!

PĂRINŢI înainte de vreme

Oboseala inerentă, adaptarea la noua stare de lucruri, hormonii în degringoladă totală i-ar fi dat mamei destul de furcă şi dacă năştea la timp.

Dar acum, că a născut prematur, trebuie să facă faţă şi altor griji.

Celor pentru sănătatea ei şi a micuţului.

Şi, poate, celor pentru startul legăturii dintre mamă şi el.

Ca părinte înainte de vreme, în primele zile va trebui să vă adaptaţi la:

• aspectul nou-născutului prematur – care este departe de imaginea încetăţenită în mentalul colectiv, cea a unui bebeluş rozaliu, durduliu şi surâzător. În funcţie de gradul de prematuritate, copilul din incubator poate fi incredibil de mic, cu o piele neaşteptat de roşie, cu o disproporţie evidentă între cap şi restul corpului şi, din cauză că nu a apucat să ia suficient în greutate, probabil cu riduri mai potrivite la senectute. Aveţii încrederea că, odată cu dezvoltarea completă, şi mititelul vostru va arăta ca un copil născut la termen!
• lipsa contactului fizic şi, posibil, a ataşamentului dintre mamă şi bebeluş – când este prea mic pentru a supravieţui în afara incubatorului, nici unul dintre părinţi nu-l va atinge. Iar când e destul de puternic ca să îl puteţi mângâia şi ţine în braţe câte puţin, atingerea voastră directă poate să nu aibă la dispoziţie suficient timp pentru ca hormonii care înlesnesc ataşamentul mamei faţă de copil să funcţioneze la putere maximă. Nu vă judecaţi prea aspru pentru că nu simţţii ceea ce credeţi că ar trebui să simţiţi pentru copilul vostru! Veţi recupera instinctele materne şi paterne!
• sentimentul de inutilitate – închis în incubator şi conectat la aparate, micuţul pare a avea mai multă nevoie de ele decât de mamă ori tată. Amintiţi-vă constant că tehnologia şi medicii îi asigură supravieţuirea, dar de voi va depinde decisiv cât de bogată şi frumoasă îi va fi fiecare clipă!
• dificultăţi sau imposibilitatea de a alăpta – bebeluşul prematur poate fi prea mic pentru a se ataşa de sân şi a avea puterea să sugă eficient. În funcţie de gradul de prematuritate, se poate ca sistemul lui digestiv să fie incomplet dezvoltat pentru a putea procesa laptele de mamă. În plus, este foarte probabil că lactaţia nu s-a declanşat odată cu naşterea, iar lipsa contactului fizic cu bebeluşul, care stimulează producţia de hormoni responsabili de lactaţie, să fie încă un impediment.
• Ce poţi face până iniţiaţi alăptarea: acceptă faptul că bebe va începe să se hrănească intravenos şi foloseşte timpul pentru a-ţi stimula lactaţia cu ajutorul unei pompe de sân. Colectează şi oferă cadrelor medicale fiecare picătură de colostru ori de lapte matern, pentru a-l hrăni pe micuţ prin sondă. Găseşte-ţi răbdarea de a-ţi întreţine mecanic lactaţia până când prematurul tău va fi suficient de puternic pentru a-l ataşa la sân. Ajustează-ţi aşteptările de la tine la ceea ce este omeneşte posibil!

Primele zile cu bebeluşul vostru prematur pot fi răscolitoare.

Dar, dacă naşterea prematură nu se datorează unei malformaţii, înseamnă că micuţul are vitalitatea necesară pentru a se recupera.

Alături de îngrijirile medicale, perseverenţa şi dragostea voastră instinctivă îl vor susţine în lupta pentru o viaţă normală.

Aveţi încredere în voi: când pericolul începutului va fi trecut, veţi fi uniţi chiar mai strâns decât v-aţi fi putut imagina!