Cuprins:
1.CE ESTE AUTODIVERSIFICAREA BEBELUŞULUI?
2.C ND SE POATE ÎNCEPE AUTODIVERSIFICAREA BEBELUŞULUI?
3.CARE SUNT AVANTAJELE AUTODIVERISIFCĂRII BEBELUŞULUI?
4.CUM ÎNCEPE AUTODIVERSIFICAREA BEBELUŞULUI?
5.CE POT SĂ-I OFERI BEBELUŞULUI AUTODIVERSIFICAT?
6.SFATURI PENTRU O AUTODIVERSIFICARE REUŞITĂ
7.AUTODIVERSIFICI? IMPROVIZEAZĂ!
Autodiversificarea bebeluşului e o practică veche de când lumea.
Ai auzit vreodată ca arheologii să fi descoperit blendere de lemn în grotele oamenilor preistorici? Ori măcar o farfurioară de piatră cu un dinozaur drăgălaş pictat pe fundul ei, ca să-l stârnească pe micul Homo Erectus să sape prin piureul de rădăcinoase ca un adevărat vânător? Omenirea a evoluat până în epoca industrializării şi a borcănelelor hrănindu-şi fiecare generaţie prin autodiversificare.
Chiar dacă pare o practică depăşită, are avantajele ei.
Ce este autodiversificarea bebeluşului?
Autodiversificarea bebeluşului este o metodă de introducere a hranei solide prin care bebeluşul este încurajat să se mănânce cu mâna lui bucăţi de mâncare solidă, în loc să fie hrănit cu piureuri oferite cu linguriţa.
Termenul sub care autodiversificarea bebeluşului a reapărut în interesul public este englezescul baby lead weaning propus de Gill Rapley şi Tracey Murkett în cartea lor Baby-Led Weaning: The Essential Guide to Introducing Solid Foods.
În traducere liberă, Baby Lead Weaning (BLW) înseamnă înţărcare ghidată de bebeluş.
Din fericire, termenul românesc autodiversificare exprimă mai bine esenţa procesului.
BLW sau autodiversificarea nu sunt metode de înţărcare, ci de introducere a hranei solide care, cu timpul, contribuie la reducerea consumului de lapte matern.
Bebeluşii autodiversificaţi:
- sunt încurajaţi să participe la mesele familiei şi să se servească singuri cu preparate potrivite vârstei
- decid ce, cât de mult şi cât de repede mănâncă
- au libertatea de a explora gusturi şi texturi noi, fără a fi presaţi o cantitate anume ori un anumit fel de mâncare
- continuă să consume laptele matern ori laptele formulă la fel de des ca înainte de introducerea hranei solide. Mâncarea este oferită pentru a suplimenta laptele şi bebeluşilor autodiversificaţi li se dă libertatea de a stabili singuri când vor să mănânce mai multă hrană solidă şi să bea mai puţin lapte
Când se poate începe autodiversificarea bebeluşului?
Indiferent de metoda de introducere a hranei solide, recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că bebeluşii trebuie hrăniţi exclusiv cu lapte matern sau formulă până la 6 luni, vârstă la care sistemul lor digestiv este pregătit pentru diversificare.
Copiii se dezvoltă în ritm diferit, deci un bebe care a avut la naştere peste 4 kg este posibil să fie pregătit pentru mâncarea solidă la 5 luni şi jumătate, în vreme ce unii sunt atât de fericiţi cu aportul de nutrienţi ai laptelui matern încât nu manifestă interes pentru solide până spre 8 luni.
Este întotdeauna bine să consulţi un pediatru care e la curent cu cele mai recente studii şi recomandări OMS, pentru a-i cere sfatul înainte de startul diversificării.
În paralel, urmăreşte cum creşte copilul tău şi vezi câteva semne care arată ca bebeluşul e pregătit:
- poate sta în şezut fără sprijin
- are abilităţi de motricitate fină care îi permit să manipuleze bucăţile de mâncare (prinderea pensetă, adică între arătător şi degetul mare)
- bebe mestecă, deşi poate că nu are încă dinţi
- are un interes vădit pentru ce se întâmplă la mesele familiei şi încearcă să se servească din farfuriile din raza lui de acţiune
care sunt avantajele autodiverisifcării bebeluşului?
E mai uşor:
- prepararea piureurilor ia timp – de la pregătirea ingredientelor la debarasarea bucătăriei şi spălarea vaselor dedicate. E mai simplu să adaptezi meniul adulţilor astfel încât să îl poţi servi şi pe bebe din farfuria voastră decât să speli blenderul, aparatul de aburi şi vesela specială pentru bebe
- nu urmezi un program – bebeluşilor autodiversifcaţi li se acordă încrederea că ştiu când, ce şi cât să mănânce, deci toată familia poate savura masa fără stres şi fără avioane-linguriţă
- bebe se serveşte singur, ceea ce înseamnă că puteţi mânca în acelaşi timp
încetăţeneşte obiceiuri alimentare sănătoase:
- bebe îşi ascultă şi îşi urmează senzaţia de foame şi pe cea de saţietate – deprindere extrem de utilă pentru toată viaţa, care îi cresc şansele să scape de obezitate şi adicţii alimentare
- bebe alege singur alimentele pe care le consumă şi, în marea majoritate a cazurilor, alegerile sunt în acord cu nevoile de creştere, instinctul ghidând copilul spre nutrienţii de care are nevoie pentru a creşte sănătos în greutate
- expunerea timpurie la o diversitate de ingrediente şi preparate încurajează bebeluşul să încerce şi să accepte mai multe tipuri de mâncare pe parcursul copilăriei mici, scăzând riscul de a se transforma într-un mofturos
E educativ:
- bebe învaţă să gestioneze în siguranţă mâncarea, să muşte, să mestece, să redistribuie mâncarea în gură şi să înghită
- bebe experimentează diferite texturi, gusturi, dimensiuni, mirosuri şi forme ale mâncării
- bebe îşi antrenează intens coordonarea mână-ochi şi motricitatea fină
- bebe învaţă despre obiceiul de a mânca prin observarea directă şi imitarea tuturor membrilor familiei în timpul mesei
cum începe autodiversificarea bebeluşului?
Autodiversificarea începe să câştige teren – şi susţinătoare înfocate – tocmai pentru că simplifică viaţa mamelor.
Logistica e minimală – ai nevoie doar de un scaun pe care bebe să stea în siguranţă.
Poţi alege un scaun de masă pentru bebeluş sau îţi poţi ţine puiul în braţe, după preferinţă şi împrejurări.
Mai ai nevoie de opţiuni alimentare potrivite vârstei, suficient de variate, pe care să i le propui bebeluşului, alături de un pahar cu apă.
Urmând indiciile oferite de bebe, poţi începe să-i oferi hrană solidă o dată pe zi, crescând frecvenţa meselor pe măsură ce cresc apetitul şi interesul celui mic.
ce pot să-i oferi bebeluşului autodiversificat?
Ca regulă pe termen lung, mâncarea trebuie să fie o selecţie de fructe proaspete, legume uşor preparate termic, carbohidraţi sănătoşi, proteine de calitate şi grăsimi bune.
Câtă vreme are acces la mâncare nutritivă, bebeluşul va alege instinctiv ceea ce-i acoperă nevoile de dezvoltare şi creştere.
Poţi să începi cu: avocado, banană, cartofi dulci, mere aburite sau coapte, morcovi, fasole păstăi, zucchini şi sfeclă aburite, piersici şi pere foarte bine coapte, prune şi pepene galben, dovleac plăcintar, gălbenuş de ou, carne şi ficat, felii de pâine, paste, orez.
E bine să eviţi mâncarea cu risc mare de înec – boabe de struguri, cireşe, vişine, roşii cherry şi nuci oferite întregi; alergeni ca glutenul, albuşul de ou, arahidele, fructele de mare; zahărul şi sarea; mierea; mâncarea superprocesată – chipsuri, popcorn, cerealele de mic dejun, jeleurile şi bomboanele tari.
Sfaturi pentru o autodiversificare reuşită
- foamea poate duce la experienţe neplăcute pentru toată lumea, aşa că dă-i puiului tău ocazia să sugă sau să-şi bea biberonul cu lapte cu 1 oră înainte de ora mesei solide
- redu-ţi aşteptările şi reconsideră diversificarea ca pe o ocazie de învăţare – cel mai probabil, la început bebe nu va mânca decât foarte puţin, dar cu siguranţă va învăţa mult despre hrană
- aşteaptă-te să fie un proces lung şi lent – mai ales când li se dă liberate de decizie, bebeluşii pot să-şi ia mult timp înainte să devină mâncăcioşii din reclame
- fii sigură că se va lăsa cu mizerie – pe bebe, pe scaun, prin bucătărie…
- porţionează corect – nu bucăţele foarte mici, ci suficient de mari pentru ca bebe să le poată apuca uşor; poţi pudra ingredientele alunecoase cu făina de ovăz, pentru o aderenţă mai bună
- găteşte atât cât trebuie – textura optimă este cea care face mâncarea să se strivească uşor între arătător şi degetul mare
- oferă varietatea suficientă de opţiuni – suficient de multe pentru a avea de unde alege fără a se simţi copleşit de decizie şi fără a-i oferi prea multă muniţie pentru a arunca pe jos; “optimul” fiecărui copil se identifică prin… încercare şi eroare
Autodiversifici? improvizează!
Zeloasele autodiversificării te-ar pune să arunci tacâmurile, dar nu-i nici o tragedie să i le pui la îndemână lui bebe.
Ba dimpotrivă! Unele ingrediente – avocado sau cartoful dulce aburit, de exemplu – sunt mai uşor de mâncat din lingură decât cu mâna goală. În plus, accesul la tacâmuri şi observarea gesturilor tale din timpul mesei îi dau ocazia bebeluşului autodiversificat să îşi exerseze abilităţile motrice.
Doar nu va rămâne pentru totdeauna la mâncatul cu mâna, nu-i aşa?
Când mâncaţi în deplasare şi nu vă e la îndemână să faceţi mizeria obişnuită, poţi să-ţi serveşti copilaşul cu lingura sau să-i pui un smoothie într-un recipient cu pai.
Indiferent de aceste mici improvizaţii, autodiversificarea trebuie să asigure mâncare de calitate pentru micuţul tău şi ocaziile de a dobândi toate abilităţile de mânuire a intrumentelor pe care le folosesc adulţii pentru a se hrăni.
poti afla mai multe despre la cursul de diversificare şi autodiversificare a bebeluşului susţinut de medicul pediatru Ana ştefănescu!