Cum poți salva viața copilului tău? 5 sfaturi pentru călătoriile cu mașina

Cinci sfaturi pentru călătoriile cu mașina

• Protejează copilul încă din primul trimestru de sarcină, folosind centura pentru gravide. Aceasta coboară centura mașinii de pe burtă către zona pelviană, reducând riscul presiunii pe abdomen în caz de impact. Centura pentru gravide poate fi folosită începând cu luna a 2-a.
• Folosește scoica pentru nou născut, cel puțin până când bebe stă singur în funduleț, adică aproximativ 6 luni.
  Față de scaunele care acoperă mai multe grupe odată (0-25 kg sau 0-36 kg), poziția copilului este mai bună într-o scoică auto deoarece:
  – unghiul de somn este mai bun.
  – pereții laterali rețin mai bine corpul copilului pe toată lungimea lui.
  – reductoarele scoicilor bune mențin capul și trunchiul copilului pe același plan.
  – manevrabilitate mai ușoară, în general (scos din / pus în mașină).
  – poate fi balansată când este pusă pe jos.
  – poate fi folosită pe cadrul căruciorului.
  – putem atârna jucării de mâner.
  – rezultate bune și foarte bune în teste.
• După scoică, folosește în continuare un scaun cu spatele la direcția de mers. Cel puțin până la 2 ani.
  Poziționarea prelungită (minim 2 ani) cu spatele la direcția de mers îi poate salva viața lui bebe!
  Criteriul minim absolut de avut în vedere, când alegi scaunul care urmează scoicii: să poată fi ținut cu spatele până la cel puțin 18 kg ale copilului.
  Pe lângă acest criteriu minim, ar fi ideal dacă scaunul ar avea și omologare i-Size, fiindcă ar presupune protecție laterală sporită.
  Nivel mare de siguranță vine odată ce un scaun a primit ”Gut” în testul german ADAC (și este folosit rear facing), sau dacă este omologat cu testul PLUS din Suedia.
  Fixare prin isofix sau cu centura mașinii? Este o falsă problemă, cel puțin în ce privește siguranța scaunului.
• În timpul călătoriei cu mașina, brațele părinților sunt cel mai nesigur și periculos loc pentru bebe.
  Ca să te convingi că scaunul auto (rear facing până la minimum 2 ani, ideal 4-5 ani) este CEL mai sigur loc în călătoria cu mașina, reține câteva informații importante:
  – un impact la 50 km/h echivalează cu o cădere liberă de la 10 m, respectiv de la etajul 3 al unui bloc.
  – procentual, cele mai multe impacturi auto sunt frontale și lateral-frontale, generând cele mai mari forțe asupra corpurilor pasagerilor.
  – la naștere, capul nou-născutului reprezintă aproximativ 25% din greutatea totală a corpului.
  – România deține cea mai neagră statistică din UE referitoare la (ne)siguranță în traficul auto.
  – vertebrele unui bebeluș sunt formate din segmente de oase unite între ele de cartilagii. Osificarea vertebrelor (unirea segmetelor de oase) reprezintă un proces care se finalizează în jurul vârstei de 6 ani; la 3 ani, procesul de osificare se află doar la jumătate de drum.
  Așadar, în cazul unui impact frontal, dacă copilul este așezat prea devreme cu fața la direția de mers, greutatea capului + fragilitatea coloanei pot duce la deplasări de până la câțiva centimetri ale măduvei spinării, în condițiile în care consecințe grave pot surveni la deplasări de doar câțiva milimetri.
• Atunci când bebe nu mai are nicicum răbdare în scaun, îndrăznește să imaginezi scenarii care salvează viața.
  Deplasările cu mașina reprezintă nu doar o normalitate, ci și o necesitate. Și din moment ce rafturile magazinelor ne îmbie cu scaune de tot felul, nu ne putem închipui că poate să sosească o perioadă când bebe, indiferent ce i-ai face, nu mai are chef să stea legat în centuri. Tentația este mare să-l iei în brațe ca să-ți poți continua drumul. În momentul acela, nu doar că-l expui riscului (posibil vital), dar îi dai de înțeles că ”se poate și așa”. El va înregistra momentul de slăbiciune 🙂 și-l va cere ulterior în felul lui specific: plâns, agitație… ce mai, părintele rămâne fără opțiuni.
  În realitate există opțiuni și pentru această situație, însă fiindcă nu avem timp suficient să le conștientizăm, ne vine mai greu să le aplicăm.
  Fiindcă la un moment dat, nu mai este vorba despre scaun sau despre bebe, ci despre părinți. Ei sunt singurii care pot decide dacă, pentru a reduce riscul de consecințe ca urmare a unei frâne puternice sau a unui impact, sunt dispuși:
  – să nu-l ia în brațe pe bebe niciodată în timpul călătoriei cu mașina, sub niciun motiv.
  – să facă pauze suficiente atunci când bebe are nevoie să fie alăptat sau își pierde răbdarea.
  – să utilizeze mijloace de locomoție în care bebe se poate desfășura (avion, tren, autobuz etc), dacă în mașină știu că nu mai are răbdare.
  – să declare o perioadă statică pentru faza în care bebe nu mai are răbdare în scaun (câteva săptămâni sau luni, de la caz la caz), și să-i solicite pe prieteni / părinți / socrii să vină ei la casa lui bebe în vizită, nu invers.
  – să facă (în general) drumuri mai scurte și cu kilometri mai puțin, în perioada critică.
  – să aleagă concedii mai aproape de casă.
  – să împartă sarcinile astfel încât unul din părinți să nu trebuiască neapărat să meargă cu mașina, ci să stea acasă cu bebe.

Articol realizat cu drag si atentie pentru Cuibul Berzelor de catre Andrei Cosmovici, tată a 3 copii, de la Centrul Teri: https://www.facebook.com/Centrul.Teri/ , centru specializat in consiliere babywearing si a utilizarii scaunelor auto rear-facing.