Mama TV – Despre ablactație

În ciuda faptului că alăptarea este un proces natural, pe care ar trebui să-l utilizeze peste 98 % dintre proaspetele mame pentru hrănirea nou-născuților, apar fel de fel de probleme. Și dacă inițierea alăptării este un pas important, la fel și înțărcarea bebelușului sau a copilului poate fi problematică.

Imediat după naștere, marea majoritate a mamelor depun atâtea eforturi ca să facă să meargă alăptarea. Câteodată merge lin, dar de cele mai multe ori este cu obstacole. Și îmi place să văd că mamele din ziua de astăzi parcă tot mai mult conștientizează importanța alăptării și fac ce au de făcut ca ea să reușească. În același timp, când se apropie momentul înțărcării – fie că e necesar, fie că așa își dorește mama, că simte că s-a terminat acest capitol pentru ea – pot să apară greșeli care se fac.

În primul rând, militez pentru înțărcare cu blândețe și înțărcarea aceasta cu blândețe vizează atât mama cât și copilul, atât din punct de vedere emoțional, cât și din punct de vedere fizic. Să se întrerupă alăptarea brusc, poate să fie destul de șocant sau traumatizant și pentru fizic și pentru psihic.

Mamele care nu știu că se poate și altfel riscă să se trezească cu mastită de exemplu, la finalul alăptării. Așa că, în consiliere în înțărcare pe care o ofer insist foarte mult pe o modalitate blândă de a face lucrurile acestea, cu mult, mult respect pentru cei 2 implicați – mama și copilul.

În același timp, eu personal nu cred în rețete de înțărcare. Pentru că fiecare copil e unic, fiecare relație mamă copil este specială, dinamica familiei iarăși este foarte relevantă – dacă mama are parte de sprijin extins în acest proces sau nu. Așa că îmi place să lucrez 1-1. Îmi place să mă întâlnesc cu mama și cu tatăl împreună uneori și să vedem care este planul de bătaie.

E extrem de relevantă motivația din spatele deciziei de a înțărca ce anume o determină pe mamă să facă acest pas. Dacă e dorința ei și e clară și e fermă, aceasta ușurează mult lucrurile. Dacă mama se gândește să înțarce doar pentru că suficientă lume i-a zis de suficiente ori că “o fi de ajuns pentru copil, că deja e mare”, atunci de obicei procesul e mai anevoios, pentru că mama trebuie să aibă ea în primul rând încredere că asta își dorește și că știe ce are de făcut. Deci motivația este un aspect important.

Apoi vârsta copilului iarăși schimbă lucrurile, nu e tot una să fie înțărcat un pui de 7 luni sau un pui de 3 ani. Lucrurile stau foarte diferit. De asemenea, de multe ori observ că mamele gândesc în termeni de alb sau negru, adică ori alăptăm ori înțărcăm cu totul. Dar există foarte multe nuanțe de gri la mijloc. Mama poate să ia în calcul înțărcarea de noapte doar și peste zi să-i ofere copilului de câte ori are el nevoie sau, din contră, să limiteze supturile de peste zi, dar noaptea să fie acolo alături de el, de câte ori are copilașul nevoie.

De asemenea, observ că multe mame se gândesc că ar trebui să înțarce în momentul în care se reîntorc la lucru, pentru că în mintea noastră poate să apară ideea asta ca a te întoarce la lucru este incompatibil cu a continua alăptarea.

Dar copilașii aceștia au o capacitate fantastică de adaptare și, atâta timp cât pentru mamă nu e problematic să îi ofere în timpul în care este cu el laptele ei, înțărcarea nu este o necesitate. Deci fiecare caz trebuie tratat separat, urmărite particularitățile și creată și gândită o soluție. Și gândit un plan de bătaie adaptat acelui cuplu în parte.

Înțărcarea blândă nu se întâmplă chiar peste noapte. Poate vă întrebați cât durează acest proces?

Depinde. Uneori înțărcarea este necesară din considerente medicale. Mama trebuie să treacă printr-o intervenție care necesită medicație incompatibilă cu alăptarea și dacă intervenția are loc peste 5 zile, atunci în 5 zile trebuie să găsim o modalitate la fel de blândă de a spune stop. Iar atunci când este timp mai mult la dispoziție, se poate merge oricât între 2 săptămâni și 6 luni de înțărcare blândă. Depinde foarte mult de ce își dorește și mama și de care este punctul ei limită.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea până la vârsta de 2 ani, dar fiecare familie este unică și fiecare bebeluș are nevoile sale, așa că eu încurajez mamele să acționeze în acord cu ele în primul rând și să ceară sprijin atunci când simt că a venit momentul pentru ele