Mihaela este o mamica de-a mea, de-a Cuibului, care a nascut primul ei copilas, pe Bogdan, la 27 Octombrie 2010.
Planul era sa fiu alaturi de ea la nastere, insa la momentul declansarii travaliului, cu aproximativ 6 saptamani inainte de termen, lucrurile s-au schimbat.
Eu tocmai ma intorsesem de la cursul de formare ca doula din State si abia asteptam sa pun in aplicare tot ceea ce am invatat, dar Miha a avut alte nevoi atunci.
A reusit totusi sa nasca natural, la o clinica privata din Cluj-Napoca si am fost tare mandra de ea cand am vazut cum reuseste sa comunice cu personalul medical astfel incat lucrurile sa se desfasoare cat de cat asa cum isi dorea ea atunci, in limitele permise si de politica spitalului.
La scurt timp dupa ce a nascut, cred ca Bogdan avea vreo 8 luni, s-au mutat toti 3 in Japonia, iar aventura lor de familie a capatat noi culori 🙂 Am facut aceasta introducere, deoarece saptamana trecuta am primit un mail foarte emotionant si frumos de la Mihaela, care ma anunta ca intre timp a nascut inca 2 baietei, gemeni, si-mi descria experienta japoneza a sarcinii si a nasterii. Mai departe o sa o las pe ea sa va povesteasca si voua si va pun mai jos mailul primit si care pe mine m-a atins atata de mult.
_____________________________________________________________
Draga Nora,
Am avut un an destul de greu aici dar acum suntem cei mai fericiti parinti din lume 🙂
Nu mai stiu daca te-am anuntat, dar anul trecut in vara am ramas insarcinata din nou, bucurie mare, pentru ca doream al doilea copil si nu ne-am asteptat sa se intample atat de repede, mai ales ca pe Bogdan l-am asteptat ceva vreme.
Asadar plina de sperante m-am prezentat la un control de confirmare a sarcinii unde surpriza cea mai mare a fost sa aflu ca vom avea…doi copilasi, adica gemeni! Am fost in soc, Bogdan avea 10 luni, inca il alaptam. Am continuat cu alaptatul inca 3 luni, dupa care nu am mai avut lapte, din cauza oboselii, cred, desi as fi vrut sa il mai alaptez.
In saptamana 25 de sarcina, la un control de rutina s-a constatat ca cervixul e la 16 mm si m-au internat pe loc, cea mai groaznica zi din viata, pericolul ca pot naste oricand + sa nu mai fiu langa Bogdan… Dupa o saptamana cervixul a ajuns la 6 mm si mi s-a spus ca ar fi bine pt copii sa ajung in saptamana 28.
Am stat la pat, nu l-am vazut pe Bogdan decat in weekend, m-am relaxat cat am putut, spitalul unde m-am internat e certificat ‘baby friendly’ de catre WHO si au facut tot ce le-a stat in putinta sa ma ajute, daca nu erau atat de civilizati nu cred ca rezistam.
Am rezistat cu tocolitice pana in sapt 34 cand au oprit medicatia si au spus ca lasa sarcina sa decurga natural.
Mi-au spus ca probabil voi naste in sapt 34-35. Stiam statisticile la nasterile cu gemeni.
A fost incredibil pt mine sa ajung in sapt 37. Copiii au crescut normal.
Nu erau probleme. In sapt 37 cu 3 zile s-a intamplat fericitul eveniment.
A debutat cu rupere de membrane, ca la Bogdan si in nici 2 ore s-a nascut Radu, 2,770 g. La 3 ore diferenta s-a nascut Tudor, 3,200 g.
Tudor era cu capul in sus dar mi s-a spus ca se incearca prima data nastere naturala si scumpul de el a venit pe lume cu piciorusele prima data! Totul a fost extrem de intens, contractii puternice. La o ora dupa ce s-a nascut Radu mi-au spus ca e bine sa-l pun la san.
L-am alaptat in timp ce aveam contractii si urlam, o moasa l-a tinut. Culmea e ca ma simteam bine ca pot sa fac asta! Amandoi mi-au fost pusi pe piept dupa nastere imediat.
Nu mi i-a luat nimeni, au fost cu mine tot timpul.
Inainte de nastere mi-au cerut sa-mi fac plan de nastere si o moasa l-a discutat cu mine.
Dupa nastere m-au intrebat ce plan am pt alaptare, le-am spus ca vreau totul natural, m-au ajutat si incurajat.
Acum au imediat 4 luni (in 10 august), sunt sanatosi, nu au pus in gura picatura de lapte praf.
Cand am vazut filmul cu interviul doctorului Jack Newman am inteles ce spunea, am trait acele lucruri si am vazut ca se poate.
La Bogdan mi-a lipsit enorm ca mi l-au luat si nici macar nu stiam ce-mi lipseste.
Asa ca mi se pare deosebit ce faci acolo si te incurajez din suflet si te sustin!
Am trait aici o experienta de nastere deosebita!
Iti trimit cateva poze si te imbratisam cu drag,
Mihaela, Bogdan, Radu si Tudor
________________________________________________________________
Simt nevoia sa recapitulez punctele esentiale, surprinzatoare, minunate din acest mail:
– Miha a ramas insarcinata cu gemenii dragi in timpul alaptarii lui Bogdanel, pe care a continuat sa-l mai alapteze inca 3 luni, cand a afectat-o oboseala, altfel ea ar fi continuat 🙂
– desi era sarcina gemelara, prima optiune acolo a fost pentru nasterea naturala 🙂
– bebe 2 s-a nascut si el natural, cu toate ca era in prezentatie pelviana si a venit asadar cu piciorusele inainte 🙂
– cat timp s-a asteptat si nasterea celui de-al doilea bebe, primul bebe, Radu, a fost pus la sanul mamei si nu a fost separat de ea, chiar daca ea inca era in travaliu cu Tudor ce urma sa se nasca si el 🙂
– amandoi bebelusii au fost pusi pe pieptul ei imediat dupa nastere si nu au fost separati deloc de ea 🙂
– inainte de nastere i s-a cerut sa-si faca un plan de nastere pe care ei au urmarit sa faca totul pentru a-l indeplini 🙂
– gemenii lui Miha au acum 4 luni si n-au pus gura pe nici o picatura de lapte praf 🙂
O fi diferenta de cultura, de mentalitate dintre Japonia si Romania. E incontestabil ca acolo e alta lume, alt respect, alte principii.
Dar e dovada vie ca SE POATE! Imi doresc din suflet ca si mamicile din Romania sa aiba parte de aceste momente minunate si implinitoare! N-o sa se intample peste noapte, dar sper ca experiente ca aceasta sa va dea putere si inspiratie, dragi mamici din Romania!
In incheiere va pun filmuletul cu interviul medicului pediatru Jack Newman, de care pomenea Mihaela in mail.
Enjoy! Si Mihela scumpa si draga, iti multumesc din suflet pentru acest mail care mi-a facut ziua frumoasa atunci cand l-am citit si care sper sa aiba acelasi efect pentru toti cei care vor ajunge sa-l parcurga si ei! Sunt mandra tare de tine, draga mea!
[youtube JqGDGCHErgI]
Draga Nora,
iti multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase de aici si de pe facebook. sper ca povestea mea sa le ajute pe toate cele care au sarcini dificile.
te pup,
Mihaela
Multumesc Norei pentru postare…
pentru mine, atat povestea Mihaelei, pe care nu o cunosc personal, dar o felicit a fost foarte impresionanta, cat si interviul…
e minunat ca Mihaela a avut parte de o experienta atat de naturala, cu toate ca avea o sarcina cu oarece dificultati, iar din interviu…
ei bine mi-a ajuns la suflet faptul ca alptatul e o relatie..si da, asa e…am simtit-o la ambii mei copii…
si…mi-a placut cum a raspuns d-l doctor la intrebarea despre asemnarile dintre laptele de mama si laptele praf…amandoua sunt albe…
imi doresc si eu ca aceasta schimbare sa vina si in romania…
sper sa avem destula rabdare sa nu o formatam…si destula energie sa o propagam incet…
va sarut mamici…
te sarut Nora
Maria