Cuprins:
1.DIVERSIFICAREA SE ÎNCEPE LA 6 LUNI
2.DIVERSIFICAREA SE ÎNCEPE DUPĂ CE BEBE STĂ BINE ÎN FUND
3.DIVERSIFICAREA SE ÎNCEPE CU ALIMENTELE CU RISC ALERGENIC SCĂZUT
4.DIVERSIFICAREA ARE UN RITM DICTAT DE COPIL
5.DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI BEBELUŞULUI POATE FI GHIDATĂ DE PĂRINTE (SCHEMA TRADIŢIONALĂ) ORI GHIDATĂ DE COPIL (AUTODIVERSIFICARE).
Diversificarea bebeluşului e frica preferată a mamelor care n-au început-o deja.
Mai ales când ies la plimbare împreună cu mamele bebeilor mai mari şi aud tot felul de poveşti înfricoşătoare despre alergii, risc de înec, copii şi copii care refuză să deschidă gura.
Şi chiar dacă ai norocul nesperat să scapi cu bine de toate spaimele astea, perspectiva bucătăriei pline de blendere, aparate pentru fiert la aburi şi boluri cu mâncare e suficientă pentru a băga groaza în oricine, nu-i aşa?
Diversificarea nu-i despre ustensile, accesorii ori despre permutări între diversele alimente.
E despre a-ţi însoţi copilul într-una din nenumăratele lui experienţe de descoperire a lumii, a vieţii.
E o călătorie personală, tocmai de aceea credem că te va relaxa să ştii că:
diversificarea se începe la 6 luni
conform recomandărilor OMS, dar nu e nici o problemă dacă te abaţi o săptămână – două de la ziua aniversară. Poţi să aştepţi până te întorci din concediul în care nu-ţi vine să cari jumătate din aparatele din bucătărie sau poţi să începi mai devreme, dacă ai un copil care s-a născut cu greutate mare la naştere, a progresat excelent cu abilităţile motrice şi manifestă un interes vădit pentru mâncarea adulţilor.
diversificarea se începe după ce bebe stă bine în fund
Fie că o face singur, fie că e susţinut încă de spătarul scoicii, al scaunului de masă ori de braţele tale. Unii copii se susţin singuri în şezut abia spre 8 – 9 luni, dar pot să înceapă diversificarea mai devreme dacă au nevoie doar de puţin ajutor la menţinerea poziţiei.
diversificarea se începe cu alimentele cu risc alergenic scăzut
Este mai puţin important dacă introduci mai întâi fructele ori legumele, atâta timp cât eviţi alimentele ca oul, nucile, mierea, fructele cu seminţe mici (căpşuni, kiwi) despre care se ştie că, statistic vorbind, au şanse mai mari să declanşeze reacţii alergice
diversificarea are un ritm dictat de copil
Numărul de mese pe zi şi viteza cu care se ajunge la ele nu este standard, ci trebuie ajustate după interesul sau dezinteresul manifestat de bebe pentru mâncarea solidă
diversificarea alimentaţiei bebeluşului poate fi ghidată de părinte (schema tradiţională) ori ghidată de copil (autodiversificare)
fiecare dintre aceste variante fiind la fel de corectă, atâta vreme cât ţi se potriveşte şi şie, şi celui mic. Dacă ai un bebe curios culinar şi cu apetit imbatabil pentru orice formă de hrană, poţi începe liniştită să-l hrăneşti cu linguriţa, mai ales dacă eşti complet îngrozită de posibilitatea unui înec cu mâncare. Iar dacă puiul e independent motric, preferă să apuce cu mâna bucăţi de mâncare şi tu ai încredere în capacitatea lui de a învăţa cum se gestionează îmbucăturile, autodiversificarea e varianta perfectă pentru voi.
O parte din poveştile horror despre diversificare sunt adevărate: vei avea mâncare pe jos şi-n cele mai neaşteptate unghere ale casei, vei pregăti zeci de feluri de mâncare doar pentru a fi refuzate în clipa aceea şi vei mânca ce nici cu gândul nu gândeai vreodată.
Dincolo de asta, este doar o experienţă normală, naturală şi specifică speciei umane, deci n-are cum să nu-ţi reuşească tocmai ţie.
Iar dacă vrei să-ţi reuşească atât de bine încât să dai mai departe folclorului matern poveşti încurajatoare, poţi să urmezi cursul de diversificare şi să-ţi spulberi orice urmă de îndoială!